Antidepresivele, cu dus şi întors

Antidepresivele au efecte secundare neplăcute şi, uneori, periculoase. Începerea sau întreruperea tratamentului cu aceste medicamente se face numai la recomandarea medicului specialist.

Medicamentele antidepresive se administrează numai la recomandarea specialistului. Majoritatea efectelor secundare apar la scurt timp de la începerea tratamentului şi dispar de la sine.

Pot da oboseală sau agitaţie

Unele antidepresive au acţiune sedativă şi duc la oboseală şi la somnolenţă. Altele, în schimb, au efect stimulant, înlăturând oboseala fizică şi psihică. Surplusul de energie poate provoca insomnie, anxietate şi iritabilitate. Starea de anxietate poate fi însoţită de gânduri intense, impulsive. Acestea semnalează o schimbare severă de dispoziţie şi impun consultul medical de urgenţă. Prin schimbarea dispoziţiei, antidepresivele pot duce la stimularea apetitului şi, implicit, la creşterea în greutate.

Afectează dorinţa sexuală

Problemele sexuale afectează atât bărbaţii, cât şi femeile. Poate fi vorba despre o disfuncţie erectilă, pierderea dorinţei sexuale, ejaculare tardivă sau despre lipsa orgasmului. O soluţie pot fi pauzele de o zi de la medicament, săptămânal.
Constipaţia, vederea înceţoşată, uscăciunea gurii şi ameţeala se asociază cu antidepresivele triciclice, cum ar fi Amitriptilina şi Imipramina. Printre efectele secundare frecvente, se numără şi starea de greaţă şi voma.

Specialistul nostru
Prof. dr. Ioan Fulga
Şeful catedrei de farmacologie
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila"

Există două categorii de antidepresive: clasice (triciclice) şi, mai bine suportate, antidepresivele moderne (inhibitoare ale captării serotoninei). Toate sunt eficace în ambele tipuri de depresie (exogenă, adică reactivă, şi endogenă, adică fără cauză aparentă). Depresia exogenă poate să răspundă bine şi la alte medicamente, cum ar fi sedativele şi anxioliticele.

În cazul persoanelor cu depresie severă, supravegherea medicală este obligatorie în primele două-trei săptămâni de la începerea tratamentului, pentru că există riscul major al tentativelor de suicid.