Ai insuficienţă cardiacă? Aşa o ţii sub control!

Insuficienţa cardiacă este prima cauză de mortalitate la vârstnici. Însă, anual, face aproape 300.000 de victime şi în rândul tinerilor. Pentru a prelungi speranţa de viaţă a persoanelor afectate, boala trebuie atent monitorizată.

Senzaţia de sufocare, respiraţia întreruptă şi dificilă chiar şi atunci când stai întins în pat, oboseala, ameţelile, starea de slăbiciune, umflarea gleznelor şi durerile toracice sunt semne că inima a obosit şi nu mai pompează suficient sânge pentru a asigura nutrienţii şi oxigenul de care organismul are nevoie.

În consecinţă, corpul încearcă să suplinească această funcţie prin retenţia de apă şi de săruri, prin creşterea frecvenţei cardiace şi prin mărirea în dimensiuni a inimii. De aceea, dacă nu este ţinută sub control, insuficienţa cardiacă poate duce cu timpul la tahicardie, la accident vascular cerebral, la infarct, la embolism pulmonar (formarea de cheaguri de sânge în plămâni), la tromboză venoasă şi chiar la deces.

Diureticele, baza terapiei

Principalul scop al tratamentului este de a atenua simptomele şi de a preveni evoluţia bolii. Astfel, pot fi indicate medicamente care se adresează cauzei insuficienţei cardiace, cum ar fi cele pentru hipertensiune arterială, diabet zaharat sau pentru boli de inimă.

Pentru a reduce nivelul tensiunii arteriale şi pentru a evita acumularea de lichide în ţesuturi, medicul recomandă în primul rând diuretice. Apoi, în funcţie de gravitatea şi de evoluţia bolii, acesta mai poate prescrie şi alte medicamente, precum cele pentru reglarea ritmului cardiac. Terapia cu oxigen este şi ea indicată pentru a îmbunătăţi capacitatea respiratorie şi pentru a creşte capacitatea de efort. De cele mai multe ori, cauzele care au dus la apariţia insuficienţei cardiace sunt ireversibile şi, de aceea, tratamentul trebuie urmat toată viaţa.

Repaus de până la trei săptămâni

În momentul depistării insuficienţei cardiace, medicul poate recomanda o perioadă de repaus la pat, ce variază de la una la trei săptămâni, în funcţie de gravitatea bolii. Cea mai bună poziţie de repaus este cea semişezândă, cu trunchiul uşor ridicat.

Pe tot parcursul perioadei de repaus, este bine să stai în pat timp de zece ore noaptea şi două ore după-amiaza, iar după aceea, timpul de inactivitate se reduce progresiv. Ţine cont de faptul că trebuie să eviţi imobilizarea totală şi prelungită, deoarece creşte riscul de tromboză venoasă şi de infecţii pulmonare sau urinare.

Renunţă la alimentele bogate în sare şi la ţigări!

Adoptarea unui stil de viaţă sănătos te ajută să ţii sub control simptomele insuficienţei cardiace şi să previi agravarea bolii. Astfel, pentru a evita retenţia de apă, trebuie să reduci consumul de sare şi de lichide. De asemenea, este indicat să renunţi la fumat şi la consumul de alcool, acestea agravând boala.

Un program regulat de exerciţii fizice moderate, făcute sub supravegherea unui terapeut, cresc capacitatea de efort, scad severitatea simptomelor şi ajută la reducerea greutăţii corporale. Vaccinarea antigripală şi antipneumococică sunt şi ele măsuri necesare în caz de insuficienţă cardiacă. În plus, este important să eviţi automedicaţia şi să respecţi cu stricteţe tratamentul prescris de medic.

Pacemaker-ul, o soluţie

Pentru a îmbunătăţi funcţia cardiacă, capacitatea de efort şi calitatea vieţii persoanelor care suferă de insuficienţă cardiacă medicul poate recomanda implantarea unui pacemaker. Acesta este un stimulator cardiac ce ajută la resincronizarea bătăilor inimii şi constă în introducerea pe cale venoasă a unor electrozi ce generează impulsuri electrice.

Specialistul nostru

Prof. dr. Doina Dimulescu medic specialist cardiolog Spitalul Elias

Insuficienţa cardiacă este o complicaţie ce poate să apară în evoluţia oricărei boli cardiovasculare. Există câteva manifestări sugestive ale afecţiunii, şi anume: senzaţia de lipsă de aer, cu respiraţie frecventă, care apare iniţial la efort, apoi în repaus, oboseala progresivă şi apariţia edemelor bilaterale ale membrelor inferioare, care nu se resorb nocturn.

Alte semne sunt detectabile de către medic la examenul clinic şi vizează manifestările insuficienţei cardiace, precum şi cele ale bolii de bază ce a provocat apariţia afecţiunii (boala coronariană, hipertensiunea arterială, leziunile valvulare, asocierea tulburărilor de ritm cardiac - fibrilaţia atrială).

Diagnosticul insuficienţei cardiace şi depistarea cauzelor sale se stabilesc cu ajutorul unor examene paraclinice, care includ electrocardiograma, ecocardiografia, rezonanţa magnetică şi analizele de laborator.

Atenţie!

Orice boală de inimă, chiar dacă a fost sau nu tratată, poate duce în timp la insuficienţă cardiacă.