A fost creat un nou Superantibiotic. E de 10. 000 de ori mai puternic și poate învinge inclusiv infecțiile intraspitalicești
0Prestigioasa revistă Science Translational Medicine a publicat un studiu realizat de mai mulți cercetători de la Institutul de Biologie Leiden (IBL) privind un nou antibiotic puternic, care poate depăși rezistența la această categorie de medicamente și învinge inclusiv infecțiile intraspitalicești.
Este vorba de o nouă versiune a vancomicinei, EVG7, care poate fi o opțiune excelentă pentru pacienții care suferă de infecții care le pun viața în pericol, cauzate, de exemplu, de superbacteriile din spitale (infecțiile intraspitalicești). potrivit Universiteit Leiden.
„Ideea a fost de a modifica antibioticul original și de a crea un medicament de generație următoare”, spune Nathaniel Martin, profesor de chimie biologică, care analizează deja modalitățile de introducere pe piață a noului antibiotic.
În comparație cu vancomicina originală, EVG7 s-a dovedit a fi de 100 până la 10. 000 de ori mai puternic împotriva unei game de agenți patogeni bacterieni.
Aceasta înseamnă că trebuie administrată o cantitate mai mică de antibiotic, ceea ce poate reduce efectele secundare, arată sursa citată.
Cum s-a ajuns la noua variantă a vancomicinei
Povestea antibioticului EVG7 a început cu omul potrivit la locul potrivit.
În 2017, Nathaniel Martin și echipa sa lucrau în laborator, dezvoltând noi reacții chimice care ar putea fi utilizate pentru a modifica structura diferitelor molecule.
Profesorul a avut atunci pentru prima dată ideea de a aplica aceste noi metode pentru a modifica structura unui anumit tip de antibiotic: vancomicina.
Nu întâmplător s-a gândit la acest antibiotic specific, deoarece vancomicina este un medicament foarte util și puternic, care are însă unele dezavantaje: prezintă riscul unor leziuni renale, iar din anii 1980, tot mai multe bacterii au devenit rezistente la acest antibiotic.
Un medicament mai puternic, cu mai puține efecte secundare
Profesorul a urmărit să facă acest antibiotic mai puternic și mai puțin dăunător pentru rinichi, dar și capabil să învingă mecanismele de rezistență bacteriană.
Doctoranda Emma van Groesen a jucat un rol important în timpul procesului, iar compusul EVG7 a fost denumit după inițialele ei.
Cifra 7 a fost adăugată deoarece este vorba despre al șaptelea din seria de compuși ai vancomicinei, care s-a dovedit a fi cel mai activ.
Ce urmează
În momentul de față, EVG7 este gata pentru următoarea fază.
„Ne-a luat aproximativ doi ani și jumătate să obținem acceptarea studiului nostru în Science Translational Medicine", explică Martin.
Publicarea în amintita revistă reprezintă semnalul că un medicament experimental are potențial clinic.
Renumitul profesor se gândește deja cum să aducă pe piață această nouă generație de antibiotice:
„Avem ambiția fie de a înființa o nouă companie pentru dezvoltare, fie de a licenția tehnologia unei companii farmaceutice existente. Urmărim în mod activ ambele strategii".
Cât va mai dura până când „superantibioticul” va fi testat pe oameni
Ca și dezvoltarea unui nou medicament, aducerea lui pe piață este însă un proces lung, complicat și costisitor.
Martin se așteaptă să fie nevoie de aproximativ cinci milioane de euro în investiții externe și să dureze doi până la trei ani până ca medicamentul să poată fi testat pentru prima dată pe oameni.
În plus, echipa sa trebuie să optimizeze în continuare procesul utilizat pentru prepararea EVG7, astfel încât antibioticul să poată fi produs în cantități suficient de mari pentru a fi viabil din punct de vedere comercial.
Provocarea reprezentată de infecțiile bacteriene Gram-pozitive
Infecțiile bacteriene Gram-pozitive reprezintă o provocare clinică majoră, tulpinile rezistente la meticilină și vancomicină continuând să fie un motiv de îngrijorare.
În ultimii ani, au fost dezvoltați derivați semisintetici de vancomicină pentru a depăși această problemă, exemplificați prin telavancina utilizată clinic, care prezintă o potență antibacteriană crescută, dar a ridicat, de asemenea, probleme de toxicitate, se arată în revista Science Translational Medicine.