Urgenţă strategică: scoaterea din criză a industriei româneşti de armament

La Bruxelles se discută despre modernizarea industriei europene de armament, dar România nu se poate integra în acest program dacă autorităţile de la Bucureşti nu identifică oportunităţile şi nu investesc ţintit, în funcţie de programele de înzestrare ale MApN, în uzinele de armament care sunt în moarte clinică

În contextul războiului din Ucraina, la reuniunea extraordinară a Consiliului European de la Bruxelles, se discută între altele şi despre modernizarea industriei europene de armament, iar preşedintele Klaus Iohannis a declarat că România este interesată de acest program. Experţii militari susţin că demersul poate fi pus în practică, dar numai cu un management extrem de riguros şi cu ceva investiţii ţintite în fabricile de armament.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat luni, la Bruxelles, înainte de reuniunea extraordinară a Consiliului European, a cărei agendă se va concentra pe situaţia de securitate şi consecinţele generate de agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, că România este de acord cu o îmbunătăţire a industriei europene de apărare, însă acest lucru trebuie făcut în corelare cu NATO. 

„Este vorba despre securitate şi apărare. Noi dorim să îmbunătăţim performanţa industriei de apărare europene. Pentru acest lucru există bani disponibili. Sigur, România are interesul de a fi parte din acest demers şi noi sprijinim toate eforturile, cu o remarcă importantă: orice se face în domeniul securitate şi apărare trebuie făcut în complementaritate şi în corelare cu NATO, altfel lucrurile devin greu de coordonat”, a afirmat şeful statului.

Tehnologie din anii ’80 

Expertul militar Aurel Cazacu susţine că demersul preşedintelui este unul de lăudat, mai ales în contextul tensionat în care ne aflăm, dar şi că acesta trebuie urmat de unele măsuri concrete, deoarece fabricile româneşti de armament au echipamente învechite, care nu pot face faţă producţiei de sisteme defensive moderne. 

România preferă să fabrice pistoale mitralieră AKM cu pat de lemn, care nu se mai caută, în loc de pat din plastic. De ce? Pentru că trebuie să concedieze 50 de tâmplari, iar sindicatul nu este de acord. Aurel Cazacu analist militar 

„Uzinele româneşti din domeniu sunt înapoiate din punct de vedere tehnic. Sunt cu tehnologie rămasă în anii ’80. Nici mentalitatea nu este sănătoasă. Preferă să fabrice, de exemplu, pistoale mitralieră de tip AKM cu pat de lemn care nu se mai caută pe plan mondial, în loc să aibă în ofertă astfel de arme cu pat din plastic. De ce nu o fac? Pentru că trebuie să concedieze 50 de tâmplari, să zicem, iar sindicatul nu este de acord. Oricum, investiţiile în aceste uzine sunt obligatoriu de realizat pentru că industria românească din domeniu trece printr-o criză fără precedent”, a precizat, pentru „Adevărul”, Aurel Cazacu. 

Exemplul polonez 

Expertul a explicat şi care sunt în viziunea lui paşii pe care trebuie să-i facă autorităţile de la Bucureşti pentru a scoate industria de profil din această stare de letargie. „Ministerul Apărării a comunicat deja ce programe majore de înzestrare are în vedere în viitor. Este vorba, între altele, de dotarea cu maşini de luptă a infanteriei, pe şenile, autoturisme de teren blindate şi neblindate de tip uşor, sisteme C4I cu capabilităţi de integrare ISTAR, echipamente şi sisteme de detecţie, avertizare, decontaminare şi protecţie (individuală şi colectivă) CBRN, sisteme mobile de război electronic sau sisteme de securitate şi apărare cibernetică. Ministerul Economiei se poate interesa foarte uşor la MApN care sunt companiile străine care ar putea câştiga aceste contracte, iar în următorul pas poate discuta cu acestea despre uzinele româneşti cu care ar putea colabora pentru a produce echipamentele cerute de Armata Română. Drept urmare, Ministerul Economiei ar putea investi banii în modernizarea liniilor de producţie, care ar putea participa la respectivele programe de înzestrare ale MApN. Deci, banii ar putea fi investiţi bine ţintit, exclusiv cu scopul de a conecta uzinele româneşti la respectivele programe de înzestrare. Sunt câţiva paşi rapizi care ar putea creşte serios producţia de armament prin adoptarea unor tehnologii moderne exact acolo unde trebuie. Oricum, această metodă de identificare şi exploatare a oportunităţilor a fost testată cu succes de Polonia. Drept urmare, ei se dotează acum cu armament modern şi au şi exporturi de echipamente militare de 4 miliarde de dolari pe an. În tot acest timp, noi ne târâm efectiv cu exporturi de 40 de ori mai mici, de cel mult 100 de milioane de dolari pe an”, a subliniat Aurel Cazacu.