Turnul Babel la catafalcul lui Vadim. Tribunul, iertat de vrăjitoarea Brăţara şi pomenit de iubitorii de câini
0I-au pus ştampila măcar o dată, iar acum s-au strâns toţi, deodată, la un loc, să-i pună o lumânare la căpătâi: „Ce om deştept a fost!”. Apropiaţii, votanţii şi băgătorii de seamă s-au încolonat marţi între gardurile Jandarmeriei, la Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou din inima Capitalei, pentru a-i aduce un ultim omagiu marelui „Tribun”.
Printre suspine, lacrimi şi păreri de rău, mulţi pelerini s-au declarat şocaţi că un om aşa deştept, patriot, cult şi mărinimos a încăput într-un sicriu, convinşi că nimeni nu-l va putea substitui prea curând pe Corneliu Vadim Tudor.
„Mare om, aşa ceva nu se va mai naşte! Păi ce om deştept a fost şi ce exprimare avea! Nu mai e nimeni ca el”, a declarat cu convingere un admirator care l-a mai văzut o dată în carne şi oase pe „Tribun”, „la cimitirul de pe strada Antiaeriană, unde ajuta nişte săraci”. „L-am votat de fiecare dată, acum nici nu ştiu cu cine să mai votez, dar mă duc oricum să-mi fac datoria de cetăţean”, a spus şcolăreşte bărbatul ieşind din lăcaşul de cult convins că Vadim Tudor a murit de grija jurnaliştilor. „Am auzit că avea nişte datorii la gazetă, probabil că nu mai avea bani de salarii. L-au doborât grijile”.
Bârfe şi ghionturi
În urma lui a lăsat la coadă alţi zeci de simpatizanţi, care aşteptau cu lumânări în mână, un moment cu „Tribunul”. „Ce tragedie! M-am dus azi şi m-am mai verificat o dată. Şi la stomac, şi la ficat, toate mă dor”, povestea cu îngrijorare, în timp ce aştepta la rând, un domn la vârsta a treia. În faţa lui, două cucoane puneau mâna la gură: „Uite-o pe vagaboanda lu’ Anda Călugăreanu. Aia e? Da...”. Femeia se instalase în faţa sicriului şi jelea în neştire. Curând, toată coada fremăta de nerăbdare: „Haideţi, doamnă, înaintaţi!”, a explodat o femeie lansând primul ghiont. „Eraţi aici la rând? Coada e acolo!”, au sărit alte cucoane.
„Noi suntem căţelarii lui”
Ceva mai în spate însă, o doamnă preţioasă şi imună la nemulţumirile din jur îşi ştergea lacrimile cu discreţie. „Un mare iubitor de animale!”, a concluzionat subit. „L-am cunoscut din toate punctele de vedere. Aşa un om, mai rar. A ajutat foarte mult animalele”, a suspinat ea trezind simpatia doamnei de lângă, care a început de asemenea să se tânguie: „Acum nici nu realizăm ce s-a întâmplat. Abia mai târziu o să ne dăm seama. Pansament pentru suflet era”.
Însă şi mai bine ştiu doi bărbaţi care rezemau înlăcrimaţi un stâlp de la intrare. „Noi suntem căţelarii lui. Adică ne ocupăm de câinii domnului Vadim Tudor. Avea 80, nici nu ştim ce-o să se întâmple acum cu ei. Probabil că vor fi redistribuiţi...”, a spus unul dintre ei, însă neliniştile lor au devenit deodată desuete la apariţia unui octogenar jovial, urmărit de un viespar de indivizi care încercau să-i intre în graţii.
„L-am cunoscut şi mereu l-am simpatizat pe Vadim, deşi eu n-am mai făcut politică după ‘89”, a mărturisit bătrânul relaxat, cu zâmbet de Mona Lisa. „N-am vrut să mă mai bag că nu mai era nimic de făcut, dar el s-a luptat şi a fost un om integru, un adevărat patriot”, a adăugat domnul care s-a prezentat general-locotenent Stan Niculae ( n.r. aghiotant al dictatorului Nicolae Ceauşescu, fostul şef al Securităţii Capitalei şi mai târziu, al Direcţiei a V-a a Securităţii).
Vadim a fost iertat de vrăjitoarea Brăţara
Reper al discursului violent, antisemit şi rasist, Corneliu Vadim Tudor a fost totuşi iertat de vrăjitoarea Brăţara, care s-a prezentat la căpătâiul „Tribunului” în costum tradiţional, cu un buchet de flori artificiale.
„A venit la mine cu flori de 8 martie, să se intereseze de tradiţiile ţigăneşti. I-am deschis cartea şi i-am ghicit în palmă. Avea linia întreruptă. I-am zis că-l aşteaptă o cumpănă, dar speram să treacă cu bine. A fost un om deosebit, un om istoric. Am votat cu el o dată, în 2000, dar a doua oară nu l-am mai votat, după ce a zis că bagă puşca-n gură la ţigani. Dar atunci nu-l ştiam aşa de bine, nu vorbea serios”, a spus cu compasiune femeia.