Totul până la telefon. Ce se întâmplă în sufletul adolescentului când părinții îi confiscă mobilul

La începutul săptămânii trecute, o fetită de 13 din Brăila s-a aruncat de la etajul patru al blocului în care locuia. La scurt timp, pe patul de spital, copila a pierdut lupta cu viața, lăsând în urmă doi părinți cu viețile distruse. Asta, cu atât mai mult cu cât gestul adolescentei a avut loc după o ceartă cu mama sa care îi confiscase telefonul. Psihologul Mihai Copăceanu a precizat că decizia copilei de a-și pune capăt vieții a venit într-un moment de suferință psihologică teribilă. Căci telefonul - în percepția adolescenților - nu este doar un gadget. Propria lor viață este ascunsă acolo. Iar când cineva ți-o confiscă, nu mai rămâi cu nimic. 

„Gestul în sine de a i se lua telefonul poate crea revoltă, multă furie și, desigur, o anume suferință pe care adolescentul nu o poate gestiona. Este mult mai mult decât am putea considera. Și aici atrag atenția asupra rolului, semnificației și importanței pe care o are telefonul mobil în viața unui copil”, a precizat Mihai Copăceanu pe pagina sa de socializare.

Telefonul mobil, refugiul tinerilor din fața realității

„Pentru mulți dintre copii, telefonul mobil este cel mai bun prieten, se atașează emoțional, mai mult, investește emoțional în telefon, putem spune că are o relație strânsă cu tot ce reprezintă și ce îi oferă. Mare parte din viața unui copil se desfășoară în mediul online, pe rețelele sociale, ore întregi zi și noapte, iar telefonul joacă nu doar un rol de simplu obiect, de mijloc de comunicare, el reprezintă cea mai importantă investire emoțională pe care o are adolescentul, (sper) după părinți”, continuă expertul.

Cu ajutorul telefonului mobil, consideră expertul, copilul se exprimă în fiecare zi. „În el este înglobat un întreg univers afectiv dar și relațional (prieteni, interese, profilul propriu, secrete, etc). Poate pierde un prieten în adolescență, dar nu poate pierde un telefon. Acolo el trăiește, se exprimă, își creează un profil, o altă identitate, caută informații, ascultă muzică, urmărește influenceri, acolo își construiește poate primele relații sociale sau chiar singurele relații. Des întâlnesc adolescenți care au majoritatea prietenilor online, iar unii au doar prieteni online. Or, a fi lipsit de telefon, a fi pedepsit, brusc și brutal (agresiv), reprezintă pe drept cuvânt o tragedie. Ce mă fac fără prietenul meu cel mai bun, intim și personal? Este ca și cum m-ai lipsi de tot ce am făcut eu până acum, de tot ce am investit și construit”, explică specialistul furtuna din sufletul și mintea copilului.

Telefonul duce la o puternică dependență, mai spune Mihai Copăceanu, care face o comparație amintind alte dependențe precum cea de droguri sau alcool. „Gândiți-vă la orice altă dependență puternică și cum cineva îți ia drogul din mână; cât de agresiv devine un dependent de alcool căruia soția îi ia brusc sticla cu alcool!? Și de ce-mi faci mie una ca asta? De ce mă pedepsești atât de tare? De aceea, personal nu cred în funcționarea acestor ”pedepse” extreme, pe care le înțeleg și din perspectiva adultului”.

Mihai Copăceanu atrage atenția că din punct de vedere psihologic suferința psihică a unui adolescent nu are nicio legătură cu aspectele educaționale sau comportamentul în public. „False prejudecăți. Deseori am spus că vârsta de 13 ani este una foarte problematică.”

E nedrept să învinovățim părinții

În tragedia de la Brăila părinții, mai spune psihologul, nu au nici o vină, iar în loc să-i acuzăm ar trebui să-i înțelegem. „Părinții nu pot fi considerați vinovați de gestul tragic al adolescentului. Reținem, că în nicio situație, oricâte conflicte s-ar ivi între părinți și copii și oricât de puternice ar fi, este nedrept și greșit să învinovățim părinții. Suferința lor în aceste momente este fără egal. Iar noi, ca societate, avem obligația de a sprijini familia aflată în suferință, nu de a arunca cu pietre”.

Nu telefonul este de vină, ci dependența 

Deseori, în conflictele pe care le au cu adolescenții părinții nu au disponibilitatea de a înțelege și mai ales de a accepta schimbările comportamentale, emoționale și cognitive ale tinerilor. „Identifică rapid vinovatul: ”telefonul”. Acolo este Diavolul. Acolo este sediul tuturor relelor. De acolo înveți numai tâmpenii. De acolo ești influențat. Și toate cauzele sunt acolo. Din cauza telefonului nu înveți, nu mai vorbești frumos, nu mă mai asculți, te-ai schimbat completamente. Și ca tu să mă asculți, ca tu să fii cuminte, să nu mai urmărești pe oricine pe TikTok, Instagram sau Snapchat, trebuie să-ți confisc telefonul. Ce putem face? Exact ca în cazul altor dependențe, să trăim viața astfel încât să nu ajungem să devenim dependenți”.