Tokes le-a spus procurorilor că, după fuga lui Ceauşescu, evenimentele s-au derulat în baza unui plan dinainte lucrat

Europarlamentarul Laszlo Tokes a arătat în declaraţia de martor dată în dosarul Revoluţiei că, după fuga cuplului Ceauşescu, evenimentele s-au derulat în baza unui plan dinainte lucrat şi au avut ca scop principal legitimarea noii conduceri.

Procurorii militari de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au audiat în 20 februarie pe Laszlo Tokes, în calitate de martor în dosarul Revoluţiei.

Laszlo Tokes, membru al Parlamentului European şi preşedinte al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, arată, într-un comunicat de presă, că a fost audiat de trei procurori despre rolul pe care l-a avut în 22 decembrie 1989, data venirii la putere a regimului Iliescu.

"Întrebările procurorilor militari s-au referit la perioada 22-30 decembrie, respectiv formarea şi acţiunile din primele zile ale Frontului Salvării Naţionale (FSN), în această perioadă înregistrându-se un număr mai mare de victime decât în timpul manifestărilor ce au dus la căderea dictaturii”, potrivit sursei citate.

Tokes le-a mai spus procurorilor că în consiliul de conducere al acestui for au fost cooptaţi câţiva disidenţi ai fostului regim şi persoane emblematice ale revoltei anticomuniste, printre care şi el. Laszlo Tokes a precizat în declaraţia dată în faţa anchetatorilor că nu s-a aflat niciodată în situaţia de decident, prin invitarea lui sporadică în acea perioadă la Bucureşti, „Ion Iliescu şi apropiaţii urmărind doar legitimarea noii puteri”.

"Consiliul FSN a avut un rol formal, deciziile operative fiind luate de Ion Iliescu şi cercul restrâns din jurul lui, ei purtând în consecinţă răspunderea pentru aceste decizii, de fapt ei fiind aceia, care au condus ţara în aceea perioadă. Eu eram la vremea aceea de prea bună credinţă, am susţinut aşa-zisul guvern revoluţionar”, a arătat Tokes.

Fostul episcop a mai spus că prezenţa lui printre membrii CFSN s-a dovedit a fi una formală, „de vitrină, instrumentată de echipa lui Ion Iliescu”, care nu a durat mult.

"După ce Doina Cornea a părăsit consiliul în ianuarie 1990, a început şi înlăturarea mea prin omisiune. Am căzut în dizgraţie definitivă după evenimentele de la Târgu-Mureş din martie 1990, când -fiind invitat în Statele Unite şi Canada - le-am prezentat pe acestea aşa cum s-au întâmplat de adevăratelea, întâlnindu-mă şi cu preşedintele George W. Bush. Ion Iliescu a lansat atunci la adresa mea acuzaţia separatismului”, a arătat Tokes.

El a adăugat că, după Revoluţia din 1989, a cerut de mai multe ori să se investigheze evenimentele sângeroase ce au urmat în restul ţării, precum şi circumstanţele mineriadelor din 1990 şi evenimentelor de la Târgu Mureş din martie 1990, în condiţiile în care cei vinovaţi de moarte şi rănirea sutelor de revoluţionari şi opozanţi ai regimului comunist nu au fost pedepsiţi nici până în prezent.

În dosarul Revoluţiei, joi a fost audiat, în calitate de martor, directorul Teatrului Naţional Bucureşti, Ion Caramitru, fost membru al Biroului Executiv al Consiliului Frontului Salvării Naţionale.

În cadrul anchetei, procurorii militar ai Parchetului instanţei supreme au audiat, în ultima perioadă, mai mulţi foşti membri ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi au cerut acte de la mai multe instituţii, care vor fi folosite în ancheta în care se fac cercetări pentru infracţiunii contra umanităţii.

Procurorii militari din Parchetul instanţei supreme au dispus, în 1 noiembrie 2016, extinderea urmăririi penale in rem, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Din actele dosarului rezultă că, pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, conducerea politică şi militară instaurată după  decembrie 1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, „fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii”, a precizat PICCJ.

"Situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc incidente armate cu consecinţele menţionate anterior. Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui «război civil» în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui «război» psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime”, potrivit Parchetului instanţei supreme.

Procurorii cercetează toate faptele care au făcut obiectul dosarului nr. 11/P/2014, inclusiv cu privire la faptele comise după data de 22 decembrie 1989 în întreaga ţară, conform dispoziţiilor din încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.

Dosarul "Revoluţiei din 1989" este una dintre cele mai tergiversate anchete din istoria practicii judiciare din România. Procurorii au avut de lămurit cauzele în care s-a produs decesul a 709 persoane, rănirea prin împuşcare a 1.855 de persoane, rănirea prin alte forme de violenţă a 343 de persoane şi privarea ilegală de libertate a 924 de persoane.