Reacţia lui Augustin Lazăr după ce Curtea Supremă a declarat nule probele din dosarul Mineriadei
0Fostul procuror general al României, Augustin Lazăr, cel care a anunţat în aprilie trimiterea în instanţă a dosarului Mineriadei, a respins acuzaţiile aduse Ministerului Public cu privire la modul în care a fost instrumentat.
„Judecătorul de camera preliminară a constatat nulitatea rechizitorului emis în cauză, precum şi a tuturor actelor de urmărire penală, ca rezultat al constatării nulităţii mai multor acte efectuate în perioada 2005-2007 prin care s-au luat măsuri procesuale de începere a urmăriri penale, în condiţiile legislaţiei în vigoare la acea dată. Aceste acte au fost menţinute că valide prin încheierea judecătorului de camera preliminară care a confirmat redeschiderea urmăririi penale în februarie 2015. Este necesară atacarea de către Ministerul Public, cu contestaţie în termenul legal, a soluţiei de restituire.
Cine afirmă că după 27 de ani de anchete Ministerul Public s-ar fi grăbit să soluţioneze un dosar istoric complex, pentru a cărui tergiversare România a fost condamnată de CEDO la 3, 5 milioane de euro, nu este interesat de aflarea adevărului.
Asumarea anchetei, dar şi a judecării cauzelor sunt absolut necesare pentru aflarea adevărului despre evenimente importante ale istoriei recente a României", a declarat Augustin Lazăr pentru Ziare.com.
Curtea Supremă a retrimis miercuri dosarul Mineriadei la Secţia Militară a Parchetului General, după aproape doi ani în care a stat în camera preliminară a instanţei. Judecătorii au constatat nulitatea rechizitoriului. Decizia nu este definitivă şi poate fi atacată în apel.
Dosarul Mineriadei a fost trimis în judecată în luna iunie 2017.
13 persoane, în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Mugurel Florescu, Miron Cozma, Adrian Sârbu şi Cazimir Ionescu sunt acuzate de infracţiuni contra umanităţii, fapte pedepsite cu închisoare pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
Potrivit procurorilor militari, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.