Profesorul Butoi, despre suspecta crimei de la metrou: „Din ceea ce am văzut, este rătăcita schizoidă tipică. Dacă va fi găsită iresponsabilă, ea nu se face vinovată”

Profesorul Tudorel Butoi, psiholog criminalist, spune că ancheta crimei de la metroul bucureştean va fi una grea, asta pentru că principala suspectă, femeia de 36 de ani reţinută de procurori, suferă cu siguranţă de o afecţiune psihică. „Avem de-a face cu bolnava psihic, care mişună printre noi. Legea sănătăţii ne-a împins în braţe toţi bolnavii psihic, ascunzându-se după aşa zisul tratament ambulatoriu”, arată psihologul.

Adevărul: Cum catalogaţi intervenţia Poliţiei în acest caz?

Profesorul Tudorel Butoi: Poliţiştii au localizat-o în zona Pieţei Unirii, nu au abandonat semnalmentele care erau foarte exacte, s-au încadrat la vârstă. Azi-noapte le-am descris clar fizionomia nefericitului bolnav psihic în zona schiziofreniei care prezintă exact aceste caracteristici: are o siluetă longvilină, e slab din cauza consumului mental, dat fiind faptul că schizoidul se consumă. Această femeie avea pantalonii de blugi largi, era neglijent îmbrăcată. Iar din ceea ce am văzut pe fizionomie, era rătăcita schizoidă tipică, care intră în negativism.

Cum de se ajunge în astfel de situaţii?

Suicidul la metrou nu este o noutate, în special în Japonia se întâlneşte foarte des. Printr-o contagiune imitativă, imaginaţia morbidă îşi spune cuvântul. În cazul de faţă, se pune întrebarea dacă se cunoşteau victimele între ele. Că dacă s-ar fi cunoscut, ar putea fi dat filmul înapoi şi s-ar putea vedea dacă agresoarea are vreun interes vis-a-vis de victimele acestea: răzbunare, interese materiale, gelozie, etc. 

Dacă aceste lucruri nu se confirmă atunci înseamnă că avem de-a face cu bolnava psihic, care mişună printre noi, abandonată de sistemul sanitar actual. Mă refer în mod expres la legea sănătăţii, lege care ne-a împins în braţe toţi bolnavii psihic, ascunzându-se după aşa zisul tratament ambulatoriu. Adică, îţi dă omul acasă, tot în zona conflictuală a familiei, şi să-şi ia tratamentul, ceea ce nu se întâmplă. O astfel de persoană este imprevizibilă în haosul minţii sale.

Ce ajung să facă aceste persoane?

De regulă distrug, îşi omoară membrii familiei, incendiază, se sinucid. Stabilimentele psihiatrice ar trebui să fie apte să preia bolnavul psihic grav şi să-l ţină acolo unde să nu-i lipsească absolut nimic, până la sfârşitul vieţii. De ce până la sfârşitul vieţii? Pentru că este imprevizibil. Starea lui se ameliorează, îi dau drumul înapoi în societate se întâlneşte cu alcoolul, cu familia, se reactualizează boala şi ne nenoroceşte pe noi. În ţările nordice şi în statele unite ale americii, omul este ţinut în zona aceasta, dar se evită riscul. 

Care ar fi portretul suspectei din crima de la metrou?

Alege la întâmplare, zicem noi, dar mintea ei poate să aibă o logică, o coerenţă de tip morbid, maladiv. Spre exemplu, schizofrenicul justiţiar doreşte, prin dicteurile halucinatorii, să purifice, să facă curăţenie pe lume. Mai e delirul din gelozie: femeia abandonată, cu drame personale, etc, care îşi crează imagini model în funcţie de tipologia amantei soţului sau iubitului. 

Procurorii susţin că femeia nu a fost coerentă ...

Ancheta va fi grea. Se va aşeza pe poziţia negativistă, fără comunicare, neagă lucrurile, ţi le recunoaşte, peste o zi, două se răzgândeşte. Vine cu explicaţii de tip absurd. E o continuă hăituială. Nu recunoaşte deşi îi prezinţi fotografiile ei la metrou, n-au niciun fel de efect. Şi atunci, se va merge cu probatoriul dinspre exterior spre ea. Din punct de vedere juridic, dacă va fi găsită iresponsabilă, ea nu se face vinovată.

Cum influenţează un astfel de incident gândirea colectivă?

La ora actuală, sunt terorizaţi toţi bucureştenii, nu doar biata fată pe care n-a împins-o direct. A scăpat printr-un miracol pentru că împingerea cuiva la metrou sugerează şi o altă chestiune. Toată lumea e hămesită să prindă locuri, întâmpină ca o turmă metroul. Trebuie să avem un comportament relativ prudent, nu trebuie să ne fie teamă dar ar fi important ca lumea să stea mai departe de linia metroului, să îşi asigure bagajul, rucsacul.