Primăria Capitalei a reuşit să recupereze 7 hectare din Parcul Herăstrău înhaţate ilegal de rechinii imobiliari

După 8 ani de procese, Primăria Capitalei a reuşit să recupereze un teren de 7 hectare din parcul Herăstrău care ajunsese pe mâinile unor rechini imobiliari care au construit în parc terase de fiţe. Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au admis marţi recursul formulat de municipalitate şi Clubul Sportul Studenţesc.

Potrivit minutei deciziei, judecătorii au decis anularea certificatului prin care se atesta dreptului de proprietate asupra suprafeţei de şapte hectare din din Parcul Herăstrău, emis de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 1999. 

„Constata nulitatea absoluta a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 15 nr. 0053/ 22.12.1999 emis de catre Ministerul Tineretului si Sportului”, notează magistraţii.

Mai mult, instanţa a anulat şi contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC Biroul de Turism pentru Tineret SA şi SC Domino 94 Impex SRL cu privire la respectivul teren situat în Şoseaua Nordului numărul 7-9, din sectorul 1 al Capitalei.

Decizia este definitivă şi irevocabilă.

Tunul BTT

În 1999, cu doar trei zile înainte de Crăciun, Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS), condus la acea vreme de Crin Antonescu, a emis pe şest în favoarea SC Biroul de Turism pentru Tineret SA (SC BTT SA) un certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 69.982,40 metri pătraţi, situată pe Şoseaua Nordului nr.7-9, în incinta Parcului Herăstrău. Asta cu toate că terenul era domeniu public al Municipiului Bucureşti. Actul a fost semnat de ministrul Antonescu printr-o flagrantă încălcare a legii, susţin cei care au depus plângerea.

Asta pentru că, un astfel de certificat putea fi emis doar dacă BTT era instituţie subordonată Ministerului Tineretului. Că Ministerul Tineretului nu avea dreptul să elibereze actul au recunoscut-o, ulterior, chiar reprezentanţii instituţiei. Într-un referat întocmit de Direcţia Patrimoniu a ministerului se arată că „având în vedere că de la apariţia HG 800/1992 Ministerul Tineretului nu a mai reprezentat minister de resort pentru BTT (...), considerăm că MTS nu poate emite aceste certificate“.

Mai mult, legea prevedea îndeplinirea cumulativă a altor două condiţii: terenul să se afle în patrimoniul societăţii comerciale la data înfiinţării şi să nu aparţină domeniului public. Or, niciuna dintre aceste condiţii nu a fost respectată.

„Băieţii deştepţi“

Tunul imobiliar a fost premeditat şi gândit în cele mai mici amănunte, mai susţin experţii. Cu două luni înainte de a i se atesta dreptul de proprietate în Herăstrău, în septembrie 1999, BTT încheiase deja un contract de asociere în participaţiune cu firma Domino 94 Impex SRL, pentru dezvoltarea unui aşa-zis program de investiţii şi exploatarea în comun a bazei sale din Herăstrău. Conform contractului, BTT venea cu activele-clădiri şi cu terenul aferent acestora, care avea să intre în patrimoniul său două luni mai târziu. Domino 94 Impex contribuia doar cu suma de 100.000 de dolari, eşalonată pe doi ani.

În spatele afacerii stau câţiva „băieţi deştepţi“, personaje celebre ale vremii, apropiaţi ai guvernării Adrian Năstase: Bartolomeu Finiş şi soţia sa Mihaela Finiş, Petre Ion şi Olimpia Ulrich. Ulterior, acestora li s-au alăturat oamenii de afaceri Nicolae Sindie (patronul reţelei de magazine Nik Supermarket) şi Fernando Enciu (patronul Fly Taxi). „Afacerea“ a fost făcută de preşedintele Consiliului de Administraţie al BTT de la acea vreme, Liviu Valentin Vâclea, condamnat, ulterior, la şase ani de închisoare chiar pentru ruinarea societăţii pe care a condus-o.

Lovitura de graţie

Tunul imobiliar premeditat a fost desăvârşit la un an după parafarea păguboasei asocieri. „Mariajul“ dintre BTT şi Domino 94 Impex s-a sfârşit la Judecătoria Sectorului 1. Pe motiv că BTT nu şi-ar fi respectat obligaţiile contractuale, Domino a dat în judecată firma de stat. Finiş a cerut, iar judecătorii au aprobat ca BTT să vândă societăţii sale toată baza materială din Herăstrău, pentru doar 100.000 de dolari, aduşi ca aport la asociere.

„Drama“ s-a consumat într-un singur termen, iar neprezentarea în instanţă a reprezentanţilor BTT pentru a apăra interesele instituţiei arată cu totul s-a făcut premeditat, pentru ca rechinii imobiliari să dea lovitura. Mai mult, BTT SA nu a atacat sentinţa, iar aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă.