Piloţii ruşi de elicoptere trag haotic de frica rachetelor inteligente ale ucrainenilor VIDEO
0Timoraţi de rachetele antiaeriene de fabricaţie occidentală aflate în dotarea Kievului, piloţii trag „cu boltă“ cu muniţie nedirijată, fără niciun fel de precizie, cu mari pagube colaterale, asupra ţintelor ucrainene
În urma pierderilor mari cauzate de armamentul antiaerian de fabricaţie occidentală utilizat de luptătorii ucraineni, piloţii elicopterelor de atac ale fostei Armate Roşii şi-au format un şablon şi lansează rachete neghidate de la mare distanţă de ţintă ridicând botul aparatelor în timpul tragerii pentru ca acestea să adopte o traiectorie „cu boltă”.
Practic, acest tip de tragere este unul asemănător celui de artilerie şi nu are nimic în comun cu genul de misiuni de precizie pe care elicopterele de atac ar trebui să le pună în practică. În materialele video apărute pe internet se poate observa că imediat după tragere, piloţii ruşi fac rapid cale întoarsă şi, mai mult, lansează o ploaie de contramăsuri pentru rachetele ghidate cu infraroşu din dotarea ucrainenilor, sperând că dacă, totuşi, au fost luaţi în vizor de ucraineni, vor păcăli senzorii vectorilor de fabricaţie occidentală.
Economie pe durerea ucrainenilor
O astfel de tehnică de tragere cu rachetele nedirijate, care în mod normal sunt folosite pentru ţintele „la vedere”, este total ineficientă din punct de vedere militar şi produce multe pagube colaterale, susţin experţii, dar probabil acest ultim aspect nu-i interesează pe militarii ruşi. „Piloţii ruşi folosesc această tehnică din mai multe motive. În primul rând, ei folosesc muniţie neghidată pentru că este extrem de ieftină. Ruşii au depozitele pline cu astfel de muniţie neghidată din perioada sovietică şi o folosesc din plin, cu toate că nu are precizie şi astfel face pagube colaterale.
Ruşii au depozitele pline cu astfel de muniţie neghidată din perioada sovietică şi o folosesc din plin, cu toate că nu are precizie şi astfel face pagube colaterale Aurel Cazacu analist militar
Dar nici măcar nu îi interesează acest lucru. Practic, fac economie pe durerea ucrainenilor. Muniţia ghidată cu laser, de exemplu, care poate fi folosită de elicopterele de atac ale Rusiei, este extrem de scumpă şi nici nu ştiu câtă mai au. Ei au capacitate de producţie, dar nu prea mai au unele componente, fiindcă o parte din aceste subansamble erau importate de la ţările occidentale, iar această filieră a căzut. Apoi, foarte important, în urma pierderilor suferite, piloţii ruşi înţeleg să se protejeze. Rachetele portabile inteligente primite de ucraineni sunt atât de eficiente încât ruşii preferă să execute foc de la distanţă pentru a nu intra în raza lor de acţiune. Probabil sunt timoraţi de eficienţa unor rachete care îi pot pune la pământ, în flăcări, în numai câteva secunde”, a precizat pentru „Adevărul” analistul militar Aurel Cazacu.
Câte victime a făcut celebra Stinger
În acest context, ucrainenii susţin că de la începutul războiului au doborât 179 de elicoptere ruseşti de divese tipuri. Totuşi, pierderile ruseşti documentate de portalul Oryx Spioenkopp cu materialele video şi foto se ridică la 47 de elicoptere: 12 Mi-8, 3 Mi-24P, 5 Mi-35M, 6 Mi-28, 16 Ka-52 „Alligator” şi 5 necunoscute. Asta nu înseamnă că pierderile nu ar putea fi mai mari, dar numai pentru acestea s-au descoperit probe.
De precizat că cele mai multe elicoptere ruseşti au fost distruse de ucraineni cu ajutorul celebrelor rachete antiaeriene Stinger. Este vorba de un sistem portabil de apărare aeriană (MANPADS) care seamănă oarecum cu un aruncător de grenade (AG) şi funcţionează cu ghidare în infraroşu. Poate fi adaptat pentru a trage de pe o mare varietate de vehicule terestre şi elicoptere (Air to Air Stinger). Sistemul a fost dezvoltat în Statele Unite, a intrat în serviciu în 1981 şi este folosit de armatele Statelor Unite şi ale altor 29 de ţări. Este produs în principal de Raytheon Missile Systems, dar şi sub licenţă de EADS în Germania şi de ROKETSAN în Turcia.
Racheta în sine cântăreşte 10,1 kg, în timp ce racheta cu tubul său de lansare şi antenă de identificare prieten sau inamic (IFF) cântăreşte aproximativ 15,2 kg. Are o rază de ţintire de până la 4.800 de metri şi poate ataca ameninţările inamice la joasă altitudine de până la 3.800 de metri, cu o viteză de 2,54 Mach. Iniţial, sistemele Stinger au fost folosite cu succes în războaiele din Insulele Falkland, Iugoslavia, Afganistan şi Irak. Este o armă antiaeriană foarte eficientă, care are şi un preţ pe măsură, 119.320 de dolari unitatea.