Parchetul General, despre legile Justiţiei: Propunerile formulate de Camera Deputaţilor eludează votul negativ al CSM, al magistraţilor şi al societăţii civile

Parchetul General arată într-un comunicat de presă că propunerile legislative formulate de Camera Deputaţilor eludează, în fapt, votul negativ al CSM, al corpului magistraţilor şi al societăţii civile, precum şi întregul proces legislativ de modificare a legilor justiţiei început de Ministerul Justiţiei, în condiţiile în care nu se respectă standarde de eficienţă şi transparenţă, prin posibilitatea unor dezbateri reale şi constructive.

Potrivit sursei citate, procuroriii din cadrul Ministerului Public au votat pentru respingerea în bloc a proiectelor de modificare a legilor Justiţiei.  Opinia  exprimată a fost fundamentată pe o analiză de fond care a fost transmisă Consiliului Superior al Magistraturii şi este justificată de o serie de argumente.

Zeci de adunări generale ale magistraţilor din parchete şi din instanţe au respins în bloc proiectul legislativ de modificare a legilor Justiţiei.  Este vorba de proiectul însuşit de Comisia parlamentară specială pe Legile Justiţiei, condusă de social-democratul Florin Iordache. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a trimis proiectul săptămâna trecută la CSM, pentru avizare, iar membrii Consiliului potrivit procedurii, au consultat adunările generale din instanţe şi parchete. CSM este aşteptat să dea un aviz până pe 9 noiembrie. 

„Magistraţi: Proiectul privind Legile Justiţiei, scris în grabă, cu necorelări şi lacune”

Adunările Generale ale procurorilor DIICOT şi DNA au votat împotriva proiectului de modificare a legilor Justiţiei, iar procurorii cer blocarea acestora. 

Care sunt argumentele Ministerului Public: 

1. „Propunerile legislative nu sunt fundamentate pe un studiu de impact şi pe o consultare prealabilă a magistraţilor, conţin necorelări şi lacune şi nu induc predictibilitate şi stabilitate în sistemul judiciar din România.”

2. „Expunerea de motive face trimitere la necesitatea punerii în concordanţă a legilor justiţiei cu anumite decizii ale Curţii Constituţionale, însă trebuie menţionat că aceste iniţiative, în loc de a propune modificări punctuale, adaugă la lege, cu consecinţa unor schimbări radicale a arhitecturii  sistemului judiciar. 

3. „Având în vedere importanţa deosebită a acestor propuneri legislative, procurorii apreciază că se impune cu necesitate dezbaterea acestor iniţiative în procedură obişnuită (şi nu în procedura de urgenţă), pentru a avea timpul necesar avizării de Consiliul Superior al Magistraturii, în urma unei analize  temeinice  a acestora şi după consultarea tuturor instituţiilor judiciare.  În acest sens, Constituţia României, republicată, la art. 75 alin. (1) şi (2) prevede că pentru coduri sau alte legi de importanţă deosebită termenul în care trebuie să se pronunţe prima Cameră sesizată este de 60 de zile.”

4. „Iniţiativele legislative ale Camerei Deputaţilor vor influenţa negativ cariera şi activitatea profesională a judecătorilor şi procurorilor şi vor produce dezechilibre în funcţionarea instanţelor şi parchetelor. Spre exemplu, propunerea de modificare a Legii nr. 304/2004 referitoare la înfiinţarea Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor Săvârşite de Judecători şi Procurori  în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se apreciază ca fiind nejustificată şi nesusţinută de măsuri privind resursa umană. Astfel, se poate constata că nu există alte categorii profesionale care să aibă un organ de anchetă specializat dedicat. Prin înfiinţarea acestei direcţii se creează falsa impresie că la nivelul acestei categorii socio-profesionale există un fenomen infracţional de o asemenea amploare încât să justifice tratarea magistraţilor în mod diferit în cazul încălcării legislaţiei penale (în anul 2015 au fost trimişi în judecată 16 magistraţi, în anul 2016 un număr de 18 magistraţi, iar în anul 2017 un număr de 5 magistraţi). De altfel, competenţa materială nu este corelată cu propuneri de modificare ale Codului de procedură penală şi a legilor speciale referitoare la competenţa în domeniu. De asemenea, prerogativa ministrului justiţiei de a propune atât procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorii şefi ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor Săvârşite de Judecători şi Procurori, cât şi procurorii şefi de secţie ai respectivelor structuri, pe de o parte politizează sistemul judiciar prin faptul că ministrul justiţiei propune numirile în funcţiile de vârf ale Ministerului Public, iar pe de altă parte goleşte de conţinut posibilitatea procurorului general de a-şi realiza propriul plan managerial, respectiv îl împiedică în a propune procurorii şefi din subordine cu care să formeze în mod corespunzător o echipă de lucru. Totodată, dispoziţiile criticate contravin recomandările Comisiei Europene exprimate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare de asigurare a independenţei justiţiei prin proceduri de numire a procurorilor cât mai transparente şi bazate pe merit, după modul celor utilizate pentru numirea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”

5. „Propunerile legislative formulate de Camera Deputaţilor eludează, în fapt, votul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii, al corpului magistraţilor şi al societăţii civile, precum şi întregul proces legislativ de modificare a legilor justiţiei început de Ministerul Justiţiei, în condiţiile în care nu se respectă standarde de eficienţă şi transparenţă, prin posibilitatea unor dezbateri reale şi constructive.”