Pagina cititorului

Mugurel Dragomir are 37 de ani şi administrează un magazin de mobilă din Buzău. El nu este un abonat vechi al ziarului „Adevărul“, însă colecţiile de cărţi l-au făcut să devină unul dintre cititorii fideli.

„M-a convins calitatea ziarului"

Iniţial, a ales un abonament pentru a fi sigur că va avea toate volumele colecţiei „O sută de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă", apoi a continuat abonamentul pentru enciclopediile pentru copii, dar şi pentru că a fost convins de calitatea editorială a ziarului. Acum, în fiecare dimineaţă, aşteaptă ziarul şi îl citeşte în întregime.

„Cel mai mult mă interesează materialele din domeniul economic, pentru că am o mică afacere şi sunt interesat de noutăţile din piaţa financiară", ne-a spus Mugurel Dragomir, căruia îi place să citească şi articole din domeniul sănătăţii.

Cine câştigă din „războiul" WikiLeaks?

WikiLeaks e util, indubitabil. De ce? Pentru că „puterea corupe"! Şi asta se vede cel mai bine în cea mai „democratică" societate din lume: cea americană. De ­altfel, chiar reacţia de o agresivitate suspectă a majorităţii factorilor politici americani atestă clar acest lucru. Cea mai democratică societate (aşa se autointitulează) vrea pedepsirea WikiLeaks, dar, culmea idioţeniei, susţine nominalizarea unui chinez le Premiul Nobel pentru Pace.

Cum poţi avea pretenţia să te recunoască lumea ca luptător pentru drepturile omului şi pentru democraţie, când tu faci orice să blochezi un site care dezvăluie secretele tale. Deci, chinezul laureat cu Premiul Nobel face bine că luptă contra Chinei, dar dacă cineva face acelaşi lucru cu SUA, atunci e considerat un criminal. Mi se pare mie sau ceva nu e în regulă cu această judecată? Cu alte cuvinte, poziţia e cam jignitoare sau cam lipsită de inteligenţă.

Bineînţeles că adevărul, care trebuie înăbuşit, este important pentru a nu ne lăsa cufundaţi în noroiul falselor percepţii despre democraţie, libertate şi justiţie, ideologii care devin agresive prin orice mijloace şi înconjoară planeta. Este o problemă mondială, nu numai a ţărilor criticate permanent din cauza nesupunerii. Trăim cu speranţa că, aşa cum istoria a dovedit-o, orice crezi că este infailibil se poate spulbera într-o clipă.

Marian