Magistratul Horaţius Dumbravă, despre cazul „Belina“: Este lipsă de imparţialitate a judecătorilor CCR atunci când Toader le e fost coleg?

Judecătorul Horaţius Dumbravă, fost membru al CSM, se întreabă dacă nu cumva în cazul „Belina“ poate fi vorba de lipsă de imparţialitate a judecătorilor Curţii Constituţionale a României atunci când „avocatul“ unei părţi, respectiv ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, le-a fost coleg.

„Unul dintre cei care au exprimat oral un punct de vedere a fost şi domnul profesor universitar doctor Tudorel Toader, actual ministru al Justiţiei, ca reprezentant al Guvernului României. Şi nu e prima dată. Să nu uităm că domnul ministru a fost coleg cu marea majoritate a celor care compun azi Curtea Constituţională, domnia sa părăsind postul de judecător constituţional anul trecut. Aşadar, iată, foştii lui colegi de dată recentă judecă şi vor soluţiona o cauză în care «avocatul» unei părţi este fostul judecător constituţional Tudorel Toader", a scris Horaţius Dumbravă, pe Facebook.

El a adăugat că există o interdicţie pentru judecători şi procurori, care, atunci când trec în avocatură, nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, timp de cinci ani de la încetarea funcţiei respective. „Este adevărat, pe de o parte, că domnul Toader azi nu este avocatul Guvernului în sensul strict al legii avocaturii, ci înaltul funcţionar care reprezintă Guvernul", a completat magistratul. Horaţius Dumbravă pune întrebarea dacă nu cumva este vorba de lipsă de imparţialitate a judecătorilor CCR atunci când „avocatul” uneia dintre părţi le este un fost coleg.

Pledoaria ministrului Justiţiei

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a prezentat în şedinţa CCR punctul de vedere al Guvernului. El a susţinut că DNA nu are competenţa de a ancheta legalitatea adoptării unei hotărâri de Guvern. Potrivit acestuia, competenţa de apreciere a legalităţii hotărârii de Guvern este „o competenţă exclusivă a instanţei de contencios”.

Judecătorii Curţii Constituţionale a României au discutat, joi, cererea preşedintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, de a se constata conflictul juridic între Guvern şi DNA ca urmare a cercetării privind legalitatea hotărârilor Executivului prin care părţi din insula Belina şi braţul Pavel au trecut din proprietatea statului în cea a judeţului Teleorman. Ei au amânat luarea unei decizii pentru 23 noiembrie.

Postarea lui Horaţius Dumbravă:

„Ministrul Justiţiei şi aparenţa de imparţialitate a judecătorilor CCR

Ieri, 16 noiembrie 2017, Curtea Constituţională a discutat cererea preşedintelui Senatului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, privind un posibil conflict juridic între Guvern şi DNA, ca urmare a declanşării urmării penale privind trecerea unei proprietăţi din domeniul public al statului în domeniul public al Consiliului Judeţean Teleorman.

Nu asupra conţinutului acestei sesizări aş vrea să atrag atenţia. CCR urmează să se pronunţe pe 23 noiembrie, aşa încât se cuvine să-i dăm răgazul să aibă o reflecţie adâncă şi aprofundată a datelor care deja sunt în dosar, „inclusiv cu privire la punctele de vedere susţinute astăzi în şedinţă”, după cum s-a exprimat preşedintele CCR, domnul Dorneanu.

E, tocmai asupra acestor puncte de vedere ar fi bine să reflectăm şi noi, publicul larg. Şi nu neapărat la argumentele folosite de reprezentanţii instituţiilor, ci la persoanele care au formulat aceste puncte de vedere.

Unul dintre cei care au exprimat oral un punct de vedere a fost şi domnul profesor universitar doctor, Tudorel Toader, actual ministru al justiţiei, ca reprezentant al Guvernului României. şi nu e prima dată.

Să nu uităm că domnul ministru a fost coleg cu marea majoritate a celor care compun azi Curtea Constituţională, domnia sa părăsind postul de judecător constituţional anul trecut. Aşadar, iată, foştii lui colegi de dată recentă judecă şi vor soluţiona o cauză în care „avocatul” unei părţi este fostul judecător constituţional Tudorel Toader.

Există o interdicţie pentru judecători şi procurori, care, atunci când trec în avocatură nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective (art. 20 alin. 8 din Legea nr. 51/1991).  Este adevărat, pe de-o parte, că domnul Toader azi nu este avocatul Guvernului în sensul strict al legii avocaturii, ci înaltul funcţionar care reprezintă Guvernul. 

În altă ordine de idei, deşi judecătorii constituţionali au dreptul la pensie ca judecătorii şi procurorii ordinari, pentru că aşa şi-au judecat propriile pensii conform Deciziei nr. 262/206 a CCR (din completul CCR a făcut parte şi domnul profesor universitar doctor Tudorel Toader, care practic şi-a decis pensia în acest fel. Decizia poate fi gasita aici:https://www.ccr.ro/files/products/Decizie_262_2016.pdf ), ei nu au obligaţiile şi interdicţiile judecătorilor şi procurorilor, inclusiv după ce părăsesc funcţia. Deh, democraţia nu e pentru căţei.

Însă, un lucru mi se pare a fi scos în evidenţă: este vorba de lipsa de imparţialitate a judecătorilor CCR atunci când „avocatul” unei părţi din litigiul dedus judecăţii constituţionale este un fost coleg ce a părăsit de puţin timp CCR? Oare ce spune cealaltă parte în orice alt proces dintr-o instanţă ordinară când ştie că reprezentantul părţii adverse a fost coleg nu de mult cu completul ce îi va judeca cauza? Încercaţi să vă puneţi în pielea acestei părţi!

Magistratul Lord Gordon Hewert (Marea Britanie) a făcut o afirmaţie memorabilă, care influenţează şi acum sistemul mondial de justiţie (dacă judecătorii constituţionali tot şi-au recunoscut pensiile potrivit legii magistraţilor, mă gândesc că-i putem considera parte a acestei justiţii ...): not only must Justice be done; it must also be seen to be done (justiţia nu trebuie doar făptuită, ci trebuie ca acest lucru să se şi vadă).

Practica jurisdicţională CEDO spune că această aparenţă de imparţialitate se face prin ochii unui observator rezonabil. Vă întreb, ca observatori rezonabili, se poate pune problema unei astfel de lipse de aparenţe de imparţialitate pentru judecătorii CCR?”