Interviu Ion Iliescu, despre Chat GPT: Spune și el ce găsește în bazele de date, dar face conexiuni interesante
0Fostul președinte Ion Iliescu a vorbit cu umor, într-un interviu acordat anul trecut bloggerului „Adevarul”, Ionuț Vulpescu, despre Chat GPT și inteligența artificială, spunând că e destul de sigur că l-ar putea plăcea, pentru că face conexiuni interesante.
„Trebuie să îți spun, ca să ne amuzăm, persoane din apropierea mea l-au întrebat ce crede că aș putea opina despre el. Iar răspunsul lui (n.a. Chatgpt) a fost că dată fiind orientarea mea către tehnologie, e destul de sigur că l-aș putea plăcea. Prin urmare, mi-a câștigat încrederea. Spune și el ce găsește în bazele de date, dar face conexiuni interesante. De pildă, la întrebarea care sunt lucrurile bune pe care le-am făcut, a găsit cinci: tranziția României către democrație; stabilizarea politică după o perioadă de haos; reforma de la o economie planificată centralizat la o economie orientată către piață; modernizarea infrastructurii și creșterea implicării sociale, cu accent pe dezvoltarea unui mediu politic pluripartidist. Sunt destul de mulțumit, nu doar de răspunsuri, ci și de topul lor. Prefer însă un interlocutor uman, bag de seamă că inteligența aceasta artificială nu prea are simțul umorului. Încă ceva, l-au întrebat și care e cea mai bună replică din discursurile mele. În mod curios, a ales una care nu face parte din discursurile lucrate, ci din cele spontane, libere, din zile de tensiune, din 1990: „vă cer să aveți încredere în ziua de mâine, în înțelepciunea oamenilor noștri”.
Dacă inteligența artificială a recunoscut că îndemnul la încredere e cel mai bun lucru, atunci îmi e clar că se recunoaște învinsă de ceva ce numai noi, ca ființe umane, putem avea în rarele noastre clipe de luciditate: deplina lăsare a vieții noastre în mâinile celuilalt, cu speranță. În 1980, apărea la Tokio o carte care mi-a fost dăruită și căreia i-am dat și ei câteva pagini din jurnalul meu de lectură, un volum al lui Yoneji Masuda, Societatea informatică, o societate postindustrială. Se vorbea, încă din 1972, la Institutul Japonez pentru Dezvoltarea Folosirii Calculatoarelor, despre „Planul pentru o societate informatică”, un obiectiv național pentru anul 2000: două obiective m-au cucerit și le-am găsit formidabile.
Primul, planul Computopolis, un oraș computerizat experimental, proiect de 1170 miliarde de dolari; al doilea, un computer peace corp. Ei credeau în ceea ce s-a dovedit a fi o realitate: epoca informatică, o transformare socială calmă, care va produce o neo-renaștere, globalismul, axat pe democrație participativă, sinergică și creatoare de cunoștințe. O democrație în care printre valorile fundamentale, intimitatea – se vorbea chiar de „turnul Copernican al intimității” – va fi crucială, și în care progresul va fi garantat de computopia – relația dintre computere și tehnologia inovativă. Trebuie înțeles faptul că civilizația informatică e tot opera lui homo sapiens și că nu va dispărea din mijlocul ei. Pariul japonez acesta a fost: secolul XXI nu va fi al unei civilizații materiale, ci al societății invizibile, deci al civilizației virtuale. Vă las pe dvs. să vă gândiți dacă pariul european pentru secolul XXII va fi la fel de tare”, spunea fostul președinte în interviul acordat fostului ministru al Culturii Ionuț Vulpescu, blogger „Adevarul”.