Ilie Verdeț, demnitarul comunist care a condus cel mai scurt guvern după ’89: „Revoluția a fost o răscoală“ VIDEO
0Ilie Verdeţ, fost demnitar comunist, a fost și primul lider politic al Revoluţiei din decembrie ’89. După fuga lui Nicolae Ceauşescu, a condus, timp de 20 de minute, un autoproclamat guvern, emis şi apoi demis cu sprijinul revoluţionarilor din faţa Comitetului Central al Partidului Comunist.
Ilie Verdeţ s-a născut la 10 mai 1925, la Comăneşti, judeţul Bacău. „M-am născut şi am crescut într-o familie de mineri şi printre mineri. Tatăl meu a lucrat în minele de cărbune din Banat, din Valea Jiului şi Comăneşti“, declara acesta într-un interviu acordat în 1991 pentru revista „Totuşi iubirea“ a lui Adrian Păunescu.
A urmat doar patru clase din şcoala primară, iar de la vârsta de 12 ani a lucrat ca băiat de mină. Intrarea în câmpul muncii a fost forţată de îmbolnăvirea tatălui său. La mina „Secu” de lângă Reșița, a parcurs toate treptele profesionale: de la vagonetar, ajutor de miner, miner la șef de brigadă și maistru. În 1945, s-a înscris în PMR (PCR), ca președinte al Comitetului Sindical.
Doi ani mai târziu s-a căsătorit cu Reghina Graumann, cu care a avut două fete: Doina și Cezarina.
În 1949, a fost „scos din producție“ activând numai în plan politic și îndeplinind diferite funcții - numit prim-secretar al Comitetului Regional al P.C.R. Hunedoara, membru supleant al Comitetului Central al PMR și adjunct al Direcției Organizatorice.
În octombrie 1958, Nicolae Ceauşescu l-a adus Ilie Verdeţ de la Hunedoara în Bucureşti, numindu-l adjunct al șefului Direcţiei Organizatorice. Cinci ani mai târziu, în iunie 1960, Verdet este ales membru al C.C. al P.C.R., fiind reales în această funcție până în 1989.
Luat ostatic de către mineri
În august 1977, în timpul grevei minerilor din Valea Jiului, la care au participat circa 35. 000 de oameni care revendicau îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă și, în special, modificarea Legii privind mărirea vârstei de pensionare cu 5 ani, Ilie Verdeț, care era prim-vicepreședinte al guvernului, a fost trimis de prim-ministrul Manea Mănescu la fața locului pentru aplanarea conflictului de muncă.
Verdeț a fost însă luat ostatic de mineri drept garanție că solicitarea lor de a se întâlni cu șeful statului și partidului va fi luată în seamă. Nicolae Ceaușescu a sosit urgent la fata locului și a promis satisfacerea integrală și imediată a revendicărilor minerilor.
Guvernele lui Verdeț
După Revoluţia din decembrie 1989, Ilie Verdeţ a înfiinţat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român.
Audiat de „Comisia pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989” a Parlamentului, Ilie Verdeț a afirmat că ce s-a întâmplat în decembrie 1989 a fost doar o răscoală. De asemenea, el a spus că nu a auzit nici împușcături și nici de formarea „guvernului Verdeț”.
Mărturiile revoluționarilor l-au contrazis. „După cum am arătat, întreaga noastră activitate a fost una spontană, neavând niciun fel de experienţă anterioară de acest gen. La un moment dat, în timp ce încercam să sintetizăm pe hârtie, în scris, ideile noastre despre viitorul ţării s-a auzit că într-un alt birou al CC-ului ar fi fost descoperiţi primul ministru Dăscălescu şi Ilie Verdeţ. (…) Într-o încăpere învecinată, separat de grupul Verdeţ, l-am întâlnit pe Iulian Vlad, fostul şef al Direcţia Securităţii Statului, care nu era singur, fiind însoţit de cel puţin două persoane pe care nu le cunosc. (…) Arăt că, de fapt Dăscălescu şi Verdeţ s-au alăturat grupului din care făceam parte împreună cu Ion Moţoi Chicideanu“, a relatat un revoluționar în „Dosarul Revoluției“.
Un altul povestește: „Atât la etajul 1, cât şi la etajul 2 din CC, se constituiau diverse aşa zise guverne, intitulate în mod popular Guvernul Verdeţ 1, Guvernul Verdeţ 2, Guvernul Dăscălescu. Cu toate acestea apreciez că aceste tentative de constituire erau de la bun început sortite eşecului, fiind aproape instantaneu respinse de mulţimea aflată în faţa CC-ului.”