Historia: Sportul - mijloc de implementare a comunismului în România
0După Primul Război Mondial mişcarea sportivă devine cu adevărat o problemă din cadrul relaţiilor internaţionale. Astfel, militarismul şi politica au fost transpuse în sport prin însuşi intervenţionismul statului (democratic cât şi totalitar), rezultând uneori adevărate „războaie fără arme"(1) între naţiuni rivale.
Rolul sportului a fost bine apreciat de către politicienii secolului XX, iar potenţialul acestuia de transmitere a valorilor naţionale şi a mesajului propagandistic a transformat simple competiţii în mijloace de promovare a ideologiei politice.
Citeşte articolul complet pe historia.ro
Mişcarea sportivă a devenit inseparabilă de naţiune şi stat, iar în cazul statelor ce aveau un control direct asupra societăţii şi a vieţii private a individului - Uniunea Sovietică, Germania nazistă, Italia fascistă şi Spania lui Franco - sportul a devenit o parte componentă a politicii externe. Întâlnirile sportive internaţionale din preajma celui de-Al Doilea Război Mondial au oferit o nouă perspectivă asupra relaţiilor interstatale (prin angajamentul conducătorilor politici) rezultând rivalităţi ce au prefaţat taberele conflictului armat. S-au duelat în cadrul unor astfel de evenimente comunismul cu capitalismul, fascismul cu democraţia liberală şi chiar comunismul cu social democraţia.
Sportul, „religia secolului XX"
Problema sportului în relaţiile internaţionale cât şi în politica internă din secolul XX a fost neglijată de către istorici şi cercetătorii din domeniile conexe istoriei (ex: ştiinţe politice). Şi totuşi fenomenul sportului, al fotbalului într-un caz particular (considerat „religia secolului XX"), a antrenat în desfăşurare mai mulţi jucători, spectatori / aderenţi şi oficialităţi decât oricare altă mişcare socială(2).
După încheierea celui de- Al Doilea Război Mondial şi începutul divizării lumii postbelice, sportul devine un promotor al politicii şi al valorilor ce au caracterizat Războiul Rece. România, intrată în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice la fel ca şi celelalte state din spatele Cortinei de Fier, a fost aliniată noi tendinţe şi politici externe internaţionale promovate de Kremlin.