FOTO Reportaj la funeraliile lui Şerban Ionescu. Actorii şi publicul de înmormântare

Actorul Şerban Ionescu, decedat miercuri seară la vârsta de 62 de ani, a fost înmormântat sâmbătă după-amiază la Cimitirul Bellu din Capitală. Apropiaţii care au participat la funeralii, în mare parte actori cunoscuţi ai teatrului românesc, au fost vizibil stânjeniţi în durerea lor de mulţimea de gură-cască şi de cameramanii care au focalizat fiecare lacrimă.

Odată cu moartea lui Şerban Ionescu s-au întocmit, în grabă, o serie de calcule care arată că în ultimii 5 ani am pierdut 15 mari actori. Printre ei, Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Ilarion Ciobanu, Jean Constantin. Au fost cinci ani în care, pe lângă pierderea acestor titani, am asistat şi la explozia televiziunilor de ştiri, apoi la tabloidizarea lor. Şi vrând-nevrând, acestea două s-au întâlnit, rezultând, de multe ori, situaţii penibile.

Televiziunile se întrec în a anunţa cât mai prompt moartea vreunui actor (în cazul lui Gheorghe Dinică au anunţat-o chiar cu o zi mai devreme). Populaţia e informată: unde a fost depus trupul neînsufleţit al răposatului şi cine a trecut pe la căpătâiul lui, unde şi când va avea loc înmormântarea. Lumea poate să afle şi, dacă tot află, de ce să nu se ducă?

S-a format, astfel, un public de înmormântare, oameni care culeg informaţia de la televizor şi o fructifică alegând să-şi petreacă după-amiaza în curtea Cimitirului Bellu. Sunt pensionari care se plictisesc acasă, persoane fără ocupaţie, cu înfăţişări dubioase, şi copii curioşi cărora părinţii nu le-au purtat niciodată de grijă. În general, lume pestriţă despre care se scrie în presă că “au ţintut să-l conducă pe ultimul drum pe îndrăgitul actor”. Adevărul e că n-au ţinut, dar dacă tot n-aveau ce face acasă…

„Să trăiţi, dom’ director”

Când maşina mortuară a intrat pe poarta cimitirului, zecile de curioşi adunaţi în faţa capelei au început să-şi lungească gâturile în căutare de celebrităţi. “Uite-l pe Caramitru. Ăla nu e Florin Piersic? Mă scuzaţi, l-am confundat”. Şi au apărut actorii! Unii purtau sicriul, alţii veneau în urmă, cu coroane de flori. “Cei mai dezinvolţi - actorii”, scria Marin Sorescu cu admiraţie faţă de aceşti oameni care ştiu să se poarte în orice situaţie. Da, actorii ştiu să se poarte chiar şi atunci când îl duc la groapă pe unul de-al lor! Iată-l pe Daniel Badale, cu un buchet de flori în mână, şi pe Marius Manole, şi pe Marian Râlea.

Foto

Trupul neînsufleţit al marelui actor a fost înmormântat la Cimiturul Bellu din Capitală gallery-link

Oamenii ar fi vrut mai multe celebrităţi, dar s-au mulţumit cu Ion Caramitru, pe care-l cunosc de mult, “domnule, ne-a lăsat mască când a apărut la Revoluţie”. Vreo doi au luat poziţie de drepţi şi au strigat la el: “Să trăiţi, dom’ director!”. Caramitru nici n-a întors capul. Actorii ştiu să se poarte în orice situaţie.

Sicriul a fost dus în capelă, actorii s-au aşezat în jurul lui. Câte-o babă mai scotea capul printre umerii lor: “Numa’ oleacă să-l vedem şi noi. Ce slab e!”. Afară se aduna lume tot mai multă, reporterii se pregăteau de primul „direct”, carele de transmisie stăteau aliniate ca nişte tancuri pregătite de invazie.

O oră şi ceva a durat slujba, mai-mai să îşi piardă lumea răbdarea: „Nu-l mai scoate, domule? Să-l scoată, ce tot îi cântă atâta?”. Şi l-au scos militarii pe umeri - „daţi-vă îndărăt că vine cu mortu’” - şi lumea în urma lor, grămadă. Unii au luat-o peste morminte,  călcând fără milă peste scriitorii şi peste artiştii patriei doar ca să ajungă înaintea celor care purtau sicriul către mormânt. Şi au ajuns! S-au instalat cât mai bine, sus, pe cavouri, cot la cot cu cameramanii, să vadă cu ochii lor când îl bagă în groapă. Unul cu camera se urcase într-un copac şi filma de acolo. Lume multă, domnule, la înmormântarea lui Şerban Ionescu! Şi presa, toată presa!

Plângea „magicianul"

Stânjeniţi, actorii s-au tras mai într-o parte. Veniseră să-l vadă ultima oară pe Şerban Ionescu, dar între ei şi Şerban Ionescu stătea un capac lăcuit de sicriu şi o grămadă compactă de curioşi. Militarii au tras câteva salve în aer. În colţul actorilor “magicianul” Marian Râlea a început să plângă. Ce a îmbătrânit şi “magicianul”! Lângă el, ceilalţi actori încremeniseră cu florile în mâini. Se uitau în pământ şi nu spuneau nimic. Actorii ştiu să se poarte în orice situaţie.

S-a iscat o mică agitaţie în mijlocul mulţimii, apoi s-a auzit zgomotul surd al pământului căzut peste sicriul de lemn. Şi zgomotul ăsta a fost ca un semnal. Lumea a început să se împrăştie printre morminte, aşa cum venise. Toţi au plecat satisfăcuţi, afişând un soi de mulţumire a datoriei împlinite. Gata, l-au înmormântat şi p-ăsta.