EXCLUSIV Un român a stat cinci luni în mâinile piraţilor somalezi

Constantin Stanciu (23 de ani), din Constanţa, vorbeşte despre teroarea trăită pe nava „St. James Park“, care a fost capturată de piraţi în Golful Aden din Oceanul Indian.  Piraţii au preluat controlul navei la 28 decembrie 2009, la două luni după plecarea din Suez. Timp de cinci luni, Constantin a trăit cu teroarea că ar putea fi oricând împuşcat.

Constantin Stanciu a ajuns la bordul tancului chimic sub pavilion britanic St. James Park la 11 octombrie 2009 cu un contract de patru luni, fiind cadet în ultimul an la Academia Navală „Mircea cel Bătrân". Nu era singurul român de la bord: cel de-al doilea era căpitanul vasului, Nicolae Iorgoveanu.

Marinar răpit de somalezi, ameninţat cu moartea

EXCLUSIV Marinarul român a fost salvat!

Un român se află la bordul navei răpite de pirații somalezi

Nava urma să ajungă în Thailanda în portul Map Ta Put, aşa că trebuia să traverseze Golful Aden, cea mai scurtă cale între Europa şi Asia. Alături de cei doi, alţi 24 de membri de echipaj. Tânărul nu şi-a imaginat niciodată că va trece prin pericol de moarte.

Urmele pe unde au ieşit gloaneţele trase de piraţii somalezi

Atacul piraţilor

Ziua de 28 decembrie 2009 îi va rămâne însă veşnic în memorie. Potrivit colegilor care se aflau pe punte, mai întâi au apărut două bărci, aparent inofensive. La un moment dat, una dintre acestea s-a îndreptat spre navă. Comandantul a dat ordin să se dea drumul la furtunurile de incendiu şi a încercat să schimbe cursul. Piraţii erau însă înarmaţi până în dinţi cu mitraliere AK 47 şi lansatoare de grenade, preluarea s-a făcut fără probleme.

Tânărul era în cabină. „Dormeam când am auzit vocea comandantului pe adresorul public. Ne spunea tuturor, în engleză, să venim pe puntea de comandă. A rostit mesajul de trei sau patru ori, iar pe fundal se auzeau urletele de mânie ale piraţilor", îşi aminteşte Costin, aşa cum îi spun prietenii.
Piraţii au devastat totul în calea lor

Faţă în faţă

De teamă, românul nu a ieşit imediat. „Eram sub controlul piraţilor. Îi auzeam cum cereau echipajului să se supună, le spuneau oamenilor să se întindă pe jos. M-am gândit dacă pot face ceva, eventual să cer ajutor, dar nu se putea face nimic", a mai povestit studentul.

Într-un târziu s-a hotărât să iasă pe punte. Atunci i-a văzut prima dată pe atacatori: şapte africani, „îmbrăcaţi într-un fel de fuste". Piraţii au luat decizia să mute tot echipajul, cu excepţia comandanului, în camera de control marfă, care le-a fost temniţă pentru următoarele patru luni şi jumătate: câţiva metri pătraţi, ocupaţi de echipamente şi aparatură. Au pus saltele pe jos şi s-au culcat claie peste grămadă.
Sala de mese a fost distrusă

Spaima

„Toaleta era în exteriorul camerei. În permanenţă erau paznici înarmaţi la uşă. În primele zile ne era frică şi să le cerem voie la toaletă, pentru că îi deranjam", a mai povestit Costin. Mâncarea de pe vas s-a epuizat repede, aşa că responsabili cu aprovizionarea erau piraţii. Studentul îşi aminteşte cum erau hrăniţi cât să nu moară de foame: „Aduceau orez, zahăr, făină şi capre vii, dar carnea în mare parte o ţineau pentru ei. Mâncam două scovergi la ora zece, iar seara orez fiert în apă". Tancul a ajuns de Revelion în apropierea Somaliei. De atunci, starea pe vas s-a înrăutăţit pentru că la bord au venit şi mai mulţi piraţi. Comunicarea cu agresorii se făcea printr-un asiatic care-şi spunea Carlos.

La 4 februarie, răpitorii şi-au pierdut răbdarea. Echipajul, ţinut într-o permanentă stare de teroare şi dezinformare, a fost la un pas să clacheze. Piraţii au dat buzna în camera în care stătea echipajul şi au devastat-o. I-au bătut cu bestialitate pe ofiţerii mecanici. Întrebau unde sunt milioanele de dolari de pe navă, dacă sunt evrei în echipaj şi dacă la bord există substanţe nucleare.

„Şeful-mecanic le-a spus că patronul companiei e născut în România şi că e evreu. Atunci s-au îndreptat împotriva noastră. La 9 februarie l-au luat pe căpitan, l-au pus să stea jos şi au tras o rafală de gloanţe la câţiva centimetri de el", a povestit Costin.

Majoritatea membrilor echipajului au trecut prin acelaşi tratament: fiecare gest neînsemnat se lăsa cu o rafală de gloanţe. Incidentul de la 13 februarie a ajuns şi în presa internaţională: piraţii au deschis focul asupra unui elicopter venit în recunoaştere, de pe o navă de război.
Piraţii au tras până şi în lucrurile marinarilor

Ultima rafală, în semn de adio

După luni de teroare în care bătăile, ameninţările şi rafalele de armă erau la ordinea zilei, a venit şi momentul în care compania a căzut la pace cu piraţii. Iniţial ceruseră 15 milioane de dolari pentru a elibera nava şi echipajul, însă în cele din urmă s-au mulţumit cu mult mai puţin.

„Cu o seară înainte să fim eliberaţi a venit comandantul şi ne-a spus că a doua zi vom ieşi pe punte, iar un avion va survola zona, să ni se facă poze, ca să existe dovada că suntem toţi şi suntem bine. Am aflat că am fost răscumpăraţi cu aproximativ cinci milioane de dolari", a spus Costin.

Momentul eliberării a sosit la 13 mai, fiind aşteptat cu emoţie de toţi membrii echipajului. „A venit căpetenia piraţilor cu translator şi ne-a spus că nava va fi eliberată la ora 21.00 şi că până atunci nimeni nu are voie să iasă pe punte. Puţin după ora 18.00 am auzit din nou o rafală de focuri de armă după care s-a făcut linişte. La 20.00, doi dintre noi şi-au făcut curaj şi au ieşit să vadă dacă piraţii mai sunt pe vas. S-au întors şi ne-au dat vestea că nu mai e nimeni. Atunci mi-am dat seama că acea ultimă rafală a fost modul lor de a ne spune la revedere", a spus tânărul.
Echipajul navei a fost eliberat din mâinile somalezilor

Studentul a ajuns pe aeroportul bulgăresc din Varna la 21 mai, după ce a petrecut câteva zile la un hotel din Oman. La aeroport îl aştepta familia. „Au fost aproape cinci luni dificile, dar vreau să mă întorc pe mare, dar nu ştiu dacă mai ajung în Golful Aden", a spus tânărul.