Emil Hurezeanu despre proiectul Roşia Montană: „E normal să protestezi când nu ştii despre ce-i vorba”
0Emil Hurezeanu a fost invitat luni la emisiunea „Jurnalul de seară”, unde a vorbit despre proiectul Roşia Montană, dar şi despre protestele faţă de exploatarea minieră care au loc zilele acestea în Piaţa Universităţii din Capitală, dar şi în alte oraşe ale ţării.
„Firma, învăţată cu tot felul de lideri de tot felul de culori, şi în Honduras, şi în Filipine, şi în Noua Zeelandă, a intrat în armonia asta bizantină, îmi dai ca să îţi dau. Şi au găsit o permeabilitate excepţională a politicienilor români de toate culorile, care din ce în ce mai mult”, a declarat Emil Hurezeanu.
„Orice contract trebuie să se bazeze pe o raţionalitate favorabilă majorităţii, statului. Noi ţinem cu investitorii, să vină să investească, dar responsabilii statului trebuie să se gândească la bunul nostru public pe care îl dăm mai departe. Facem o investiţie, scoatem 300 de tone de aur, cam câte are acum Banca Naţională în depozit (...). Nu luăm noi tot, luăm nici 20%, ei iau restul. Trebuia ca deal-ul să fie raţional şi bun. Mă tem că nu a fost niciodată aşa. Între timp, a venit criza. Ce înseamnă asta? Câte investiţii avem? Suntem ţara cu cele mai puţine investiţii”, a mai spus acesta la Digi24.
„Aurul ăsta vine de la daci, vine de la romani. A trecut apoi prin toate stăpânirile. Şi Ceauşescu l-a exploatat. În ce constă catastrofa ecologică? Ea există deja. În urma exploatării timp de decenii a aurului în formula barbară practicată în timpul comunismului, sunt găuri negre acolo. Deci o catastrofă ecologică funcţionează. Trebuia să existe de la început o dezbatere pro şi contra, însă limitată în timp. Nouă ne trebuie o agendă germană. Aţi venit în 2002. Între 2004 şi 2008 aţi încercat să daţi şpagă. Când cifra cerută a atins în total 20 de milioane, nu aţi mai vrut să daţi. N-aţi murit, n-aţi trăit, n-aţi plecat. Aţi rămas cu noi legaţi de gât. Între timp, oamenii nevinovaţi şi-au pierdut cimitirele, casele, în ideea că se schimbă ceva. Lumea se mai modifică, au dispărut munţi, au apărut lacuri de acumulare, nu mai este nici insula Ada Kaleh. Sunt nenorociri locale în numele unor interese generale vizibile în următoarea generaţie, poate”, a menţionat jurnalistul.
Emil Hurezeanu a dat ca exemplu aeroportul din Frankfurt, construcţia care a întâmpinat un val de proteste: „Astăzi asistăm la demonstraţii care fac parte din metabolismul democraţiei. Înaintea construirii aeroportului de la Frankfurt pe Main au murit oameni în demonstraţii. Acum au cel mai mare aeroport. Lumea nu mai ştie decât că Frankfurt este cel mai comod să pleci din China până în Alaska, trecând un pic şi prin Europa. E normal să protestezi când nu ştii despre ce-i vorba, când ai impresia că cineva se joacă deasupra ta cu aurul tău”.