Două secole de la răpirea Basarabiei! Cum a rusificat forţat Imperiul Ţarist această provincie
0Împlinirea, în mai 2012, a 200 de ani de la anexarea părţii de est a Principatului Moldova (interfluviul dintre Prut şi Nistru) de către Rusia, numit ulterior, impropriu, Basarabia, este un bun prilej pentru re-aducerea aminte a politicilor la care a fost supusă populaţia românească băştinaşă şi care a fost impactul major al rusificării forţate.
În 1812, când teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de Imperiul rus, aici locuiau (după unele surse) 256.000 de oameni. Până la începutul secolului al XIX-lea, componenţa etnică a populaţiei se schimba lent, totuşi majoritatea – peste 95 % - erau români. După anexarea Basarabiei la Imperiul ţarist, numărul populaţiei a început să sporească, iar componenţa etnică să se schimbe în defavoarea populaţiei băştinaşe: conform recensământului din 1897 – primul recensământ realizat în întregul Imperiul rus – în Basarabia locuiau 1,8 milioane de oameni, dintre care români (moldoveni) doar 47,6 %.
Mai citeşte: Două secole de la răpirea Basarabiei! Ruşii prezintă anexarea ca pe un act mesianic
Recensământul s-a realizat cu mari dificultăţi metodologice, fapt criticat de unii specialişti chiar în momentul desfăşurării sale. Între altele – supuşii Imperiului care declarau că ştiu limba rusă erau trecuşi drept etnici ruşi; acest fapt a servit drept motiv pentru a pune la îndoială proporţia reală a etniilor din Basarabia la sfârşitul secolului al XIX-lea. Oricum, proporţia românilor în comparaţie cu populaţia alogenă se diminuase considerabil. Iar la baza acestui proces a stat politica ţaristă de asimilare forţată a populaţiei băştinaşe.
Şcoala şi biserica – instrumente ale rusificării
Dacă, până la 1828, în Basarabia s-au păstrat obiceiurile locului, după acest an, în teritoriul dintre Prut şi Nistru autorităţile ţariste au introdus o nouă structură administrativă şi instituţională: administraţia, justiţia, poliţia şi structura comunală au fost organizate pe baza legislaţiei ruseşti, în limba rusă, cu funcţionari ruşi.
Autorităţile ţariste au promovat politica rusificării prin intermediul bisericii şi şcolii. Eparhia Chişinăului şi Hotinului a fost subordonată Patriarhiei Ruse şi transformată în mitropolie; predicile în biserici se ţineau în limba rusă şi slavonă, chiar şi în localităţile rurale, unde populaţia nu ştia limba rusă (în semn de protest, a apărut mişcarea religioasă inochentistă, de la numele preotului Inochentie, care propovăduia cuvântul Domnului în limba română). Sub regim ţarist, în Basarabia nu a existat nicio şcoală cu predarea obiectelor în limba română.
Deznaţionalizarea a fost realizată prin intermediul armatei şi pe calea strămutării populaţiei basarabene în regiunile Caucazului de nord, Siberiei şi Extremului Orient.
Click aici pentru a citi continuarea articolului!