Document. CCR a motivat de ce este neconstituţional articolul în baza căruia erau obţinute mandatele de interceptare pe siguranţă naţională

Curtea Constituţională a României a publicat miercuri, motivarea deciziei din 6 decembrie 2018 prin care s-a admis parţial o excepţie de neconstituţionalitate care se referă la Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României.

Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „ori altor asemenea interese ale ţării” cuprinsă în art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituţională. Serviciul Român de Informaţii solicita mandate de interceptare pe siguranţă naţională în baza acestui articol, iar decizia CCR ar urma să restrângă numărul de mandate de interceptare.

Potrivit motivării, "Curtea apreciază că folosirea adjectivului „asemenea” este utilizată de legiuitor pentru a sublinia, eventual, o altă caracteristică a „intereselor ţării”. Curtea apreciază că acest lucru presupune că există deja o clasificare a „intereselor ţării”, „instituţiile democratice ale statului” şi „capacitate de apărare” aparţinând aceleiaşi categorii, astfel că folosirea sintagmei „altor asemenea interese ale ţării” ar determina aplicarea celorlalte elemente conţinute de această categorie. Or, o astfel de clasificare nu există la nivel legislativ, pentru a putea fi aplicată în coroborare cu dispoziţiile de lege criticate. Totodată, Curtea apreciază că determinarea conţinutului unei astfel de categorii nu poate fi realizată nici prin coroborarea anumitor dispoziţii legislative. Astfel, conţinutul şi limitele sintagmei „altor asemenea interese ale ţării” rămân la libera apreciere a organului abilitat să aplice legea, în/din această categorie putând fi, astfel, introduse sau excluse elemente, care deşi se circumscriu „intereselor ţării” nu pot fi cunoscute de destinatarul normei".

"Caracterul deschis al sintagmei criticate determină posibilitatea introducerii sau excluderii de elemente în/din această categorie, acţiune care se răsfrânge şi asupra limitelor de aplicare a dispoziţiei de lege criticate. În acest mod, limitele de aplicare a dispoziţiei de lege criticate nu mai pot fi cunoscute de destinatarii normei, care, astfel, nu-şi pot corecta conduita şi nu pot fi capabili să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat", se mai arată în motivarea CCR.

Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetăţenilor o indicaţie adecvată cu privire la circumstanţele şi condiţiile în care organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt împuternicite să recurgă la măsura supravegherii tehnice.

"Având în vedere aceste aspecte şi caracterul intruziv al activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, Curtea constată că este obligatoriu ca acestea să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât şi pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţele de judecată. În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a drepturilor fundamentale, esenţiale într-un stat de drept, privind viaţa intimă, familială şi privată şi secretul corespondenţei", mai precizează CCR.

Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că sintagma „ori altor asemenea interese ale ţării”, cuprinsă în dispoziţiile art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României, încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(5) care consacră principiul legalităţii, art.26 referitor la viaţa privată şi art.53 care reglementează condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.