Directorul CSM Bacău, acuzaţii dure după ce a salvat o fată de la înec: „SMURD a fost spectator. M-am luptat cu moartea“. Reacţia paramedicilor
0Directorul CSM Bacău, Adrian Gavriliu, şi-a văzut moartea cu ochii în momentul în care a sărit în valurile mării pentru a salva de la înec o tânără de 20 de ani. Bărbatul a fost revoltat de faptul că angajaţii SMURD nu au făcut niciun gest pentru a salva fata fiindcă „în fişa postului nu au şi atribuţia de a sări după oameni în apă”. Angajaii SMURD au făcut afirmaţia într-un context în care fata era pe punctul de a-şi pierde viaţa.
Adrian Gavriliu, director CMS Bacău şi antrenor de înot, a salvat o tânără de 20 de ani de înec.
Adrian Gavriliu a relatat toată întâmplarea pe pagina sa de Facebook:
„Astăzi m-am luptat cu moartea! Astăzi am câştigat eu.
SMURD-ul a fost doar spectator. Doar a privit şi a aşteptat finalul ”meciului”.
Am salvat viaţa unei fete care plutea în derivă în valurile mari ale mării. În Vama Veche.
Mă plimbam pe malul mării, după masa de prânz, obosit după petrecerea de aseară. Trei băieţi de la Smurd, tineri, musculoşi, cu o maşinuţă pt nisip, fluierau disperaţi o fată care se tot depărta, purtată de valuri.
Speriat i-am întrebat de ce nu sar după ea!? De ce nu se duc să o salveze? Alături de mine au mai venit câţiva bărbaţi şi îi rugau, practic, pe cei de la Smurd să sară în valuri după fată.
Reacţia lor, a celor de la Smurd, a fost halucinantă, dezgustătoare şi inumană:
– Noi nu avem în fişa postului să sărim după oameni în apă. Nu suntem salvamari!
N-am putut să mă abţin şi am ţipat la ei:
-Bă! Sunteţi bărbaţi, în primul rând. Şi lucraţi pe malul mării.
-Să vă fie ruşine!
Am aruncat în nisip telefonul, ochelarii, mi-am golit repede buzunarele şi am sărit după fată.
Mi s-a părut că am făcut o veşnicie până la ea.
În cap îmi treceau numai gânduri negre şi simţeam cum încep să obosesc. Înotam pe sub valuri şi scoteam capul din când în când să văd unde este fata.
Simţeam sarea apei şi abia mai puteam să ţin ochii deschişi.
În cap îmi treceau numai gânduri negre:
– Dacă o să mor şi eu şi o să-mi las copilul fără tată? O să mă ierte?
- Dacă n-o să pot salva fata şi am să mă simt vinovat apoi?
Dacă mor împreună cu ea şi nu mai apuc să-mi cer iertare unor persoane pe care le-am dezamăgit?
Am ajuns la fată. Avea vreo 20 de ani.
Era vânătă la faţă, sleită de puteri şi abia mai respira.
Atât am putut să citesc în ochii şi in privirea ei disperată: ”Salvează-mă, te rog! ”
I-am spus : -Stai calmă, totul va fi bine!
Am întors-o cu spatele şi am tras-o spre mal.
Valurile mari ne izbeau pe amândoi. La un moment dat am scăpat-o. Am pierdut-o prin valuri.
Am luat o gură mare de apă sărată şi simţeam că îmi pierd puterile.
Deşi sunt antrenor de înot şi obişnuit cu mediul acvatic…marea e altceva.
Cu ultimele puteri am prins-o iar, strâns. Încercam să o ţin pe ea la suprafaţă şi eu să înot pe sub val.
Într-un final am putut să ating solul cu picioarele. Eram salvaţi…amândoi.
Am tras-o prin apă până la nivelul pieptului şi atunci mi-au venit în ajutor încă doi bărbaţi.
Cei de la SMURD aşteptau pe ţărm. Au preluat-o pentru primul ajutor.
Sleit de puteri, terminat fizic şi sub efectul emoţiilor abia mi-am stăpânit lacrimile.
M-au atins felicitările oamenilor de pe plajă. Ale bărbaţilor care treceau pe lângă mine şi-mi strângeau mâna. A unuia care a venit la mine şi mi-a arătat că are pielea găinii. Reacţia unei femei care mi-a mulţumit de parcă îi salvasem fata.
Dar, am rămas dezgustat de reacţia celor de la SMURD, de lipsa salvamarilor. De inconştienţa celor care se aventurează în valurile mari.
Am realizat că astăzi puteam să mor şi eu, dar am un sentiment enorm de satisfacţie, pe care-l împărtăşesc…că astăzi m-am luptat cu moartea. Am salvat viaţa unei fete.
Astăzi am câştigat eu!”