Dezincrimnarea parţială a abuzului în serviciu, pe masa Curţii Supreme
0Judecătorii Curţii Supreme sunt aşteptaţi luna viitoare să decidă cum vor fi soluţionate de acum înainte infracţiunile de abuz în serviciu. Asta după ce Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Curtea Supremă pentru a da o decizie cum să fie soluţionate astfel de cazuri. Decizia Înaltei Curţi, aşteptată în octombrie, va fi definitivă şi obligatorie pentru toate cazurile similare.
Totul a pornit de la sentinţa Curţii Constituţionale (CCR) dată în iunie 2016, potrivit căreia doar încălcarea legii sau a ordonanţelor de urgenţă poate fi pedepsită ca infracţiune de abuz în serviciu. Chiar dacă hotărârile CCR au putere numai pentru viitor, în practică însă apar situaţii neobişnuite. Efectele acestei decizii, privind infracţiunea de abuz în serviciu, privesc şi alte procese, cum ar fi contestaţii la executare sau legea penală mai favorabiă.
Iar cazul fostei contabile -şefe a Peco Arad, Ioana Fărcăşanu, condamnată definitiv la 5 ani de închisoare, poate stabili clar care sunt efectele dezincriminării parţiale a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Concret, Ioana Fărcăşanu a fost condamnată definitiv în 2012 pentru abuz în serviciu în dosarul milionarului Gheorghe Medinţu, un caz care a făcut vâlvă în anul 2003. Femeia s-a sustras executării pedepsei şi a fost dată în urmărire internaţională. În aprilie 2017, avocaţii acestea au deschis un proces la Curtea de Apel Bucureşti, o contestaţie la executare, şi cer să se constate că faptele pentru care Fărcăşanu a fost condamnată definitiv, în 2012, s-au dezincriminat în vara anului 2016.
Practica neunitară
Însă judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, care au sesizat Curtea Supremă au arătat că juriprudenţa la nivel naţional, în astfel de cazuri a scos în evidenţă o practică neunitară. Pe de o parte, unele instanţe au respins astfel de solicitări, în procesul de contestaţie la executare, ca fiind inadmisibile sau neîntemeiate. Pe de altă parte, unii judecători de la Curtea Supremă, şi o parte şi instanţele din ţară, au arătat că invocarea intervenirii unei legi penale mai favorabile este unul din mijloacele procesuale prin care poate fi invocată dezincriminarea, ca efect al deciziei CCR şi că decizia Curţii echivalează cu o lege de dezincriminare.
În jurisprudenţa la nivel naţional, deciziile pronunţate au scos în evidenţă o practică neunitară, Curtea de Apel Bucureşti
Un exemplu este cel al omului de afaceri Ovidiu Tender. După ce, în vară, a obţinut o reducere a pedeapsei primite definitiv în 2016, tocmai pe motivul dezincriminării abuzului în serviciu, procurorii au făcut contestaţie, iar instanţa superioară a menţinut pedeapsa iniţială.
Decizia CCR este „lege”?
În acelaşi timp, şi Tribunalul Braşov a trimis la Curtea Supremă o solicitare aproape asemănătoare, şi pune în discuţie dacă deciziile CCR pot fi similare sintagmei „lege de dezincriminare” din Codul de procedură penală. „ Considerentele CCR de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt general obligatorii pentru instanţe şi legiuitor, organele judiciare având obligaţia de a aplica legea, nu de a o interpreta”, motivează Tribunalul Braşov. Magistraţii consideră că în cazul deciziei CCR privind abuzul în serviciu s-ar impune aplicarea articolului privind „Intervenirea unei legi penale noi”.
„În caz contrar putându-se crea situaţii de discriminare între persaone aflate în aceeaşi situaţie juridică, dar care au fost trimise în judecată în mod separat sau pentru fapte similare la intervale diferit de timp”, arată judecătorii. În această situaţie, mai arată aceştia, nu s-ar mai putea discuta despre previzibilitatea legii, aşa cum este definitivă de CEDO.