Exclusiv De ce suferă apărarea antiaeriană a României și ajung atât de ușor la noi dronele rusești. General: „Noi tot testăm, în loc să operaționalizăm”

România a arătat vulnerabilă în fața dronelor rusești, avertizează numeroși experți. În tot acest timp, România se joacă de-a achiziția sistemelor Spyder și MEROPS. Generalul (r) Dorin Toma explică, pentru „Adevărul”, cum s-ar putea construi o apărare antiaeriană solidă și ce ne lipsește încă pentru asta.

Dronele rusești tulbură România și le reamintesc periodic decidenților câr de mult ar fi nevoie de o apărare antiaeriană mai bine pusă la punct și de soluții mai rapid implementate. Pe hârtie, programele de achiziții arată bine, dar de multe ori autoritățile se bâlbâie, iar afirmațiile făcute nu concordă întotdeauna cu realitatea.

Un exemplu în acest sens este cel al sistemelor Spyder, pe care România le va achiziționa din Israel. În vara anului 2025, ministrului Apărării de atunci, Ionuț Moșteanu, anunța că România va avea un sistem Iron Dome, fabricat în Israel. La scurt timp s-a dovedit, însă, că a fost vorba de o confuzie și că, în realitate, Moșteanu vorbea de un sistem Spyder ca variantă de apărare SHORAD/VSHORAD. 

În iulie 2025, Ministerul Apărării Naționale (MApN) anunța oficial achiziționarea a 18 sisteme antiaeriene. Contractul a fost câștigat atunci de compania israeliană Rafael Advanced Defense Systems Ltd, singura care a rămas valabilă. Asta după ce competitoarele, Diehl Defence (Germania) cu sistemul IRIS-T și MBDA (Franța) cu VL Mica și Mistral 3, au fost declarate neconforme.

„Păianjen” rătăcit printre declarații contradictorii

„Ministerul Apărării Naționale – Direcția generală pentru armamente, prin CN Romtehnica SA, și compania israeliană Rafael Advanced Defense Systems Ltd au semnat vineri, 18 iulie, Acordul-cadru privind achiziția sistemelor antiaeriene SHORAD-VSHORAD”, era anunțul oficial.

Acordul-cadru prevede semnarea a trei contracte subsecvente, pentru câte șase sisteme integrate antiaeriene SHORAD-VSHORAD, un sistem de instruire și învățământ, un sistem de simulare pentru verificarea și evaluarea operatorilor VSHORAD, șase sisteme SHORAD și șase sisteme VSHORAD, inclusiv muniție, instruire și sprijin logistic. Pentru acestea, România ar urma să plătească 10,33 miliarde de lei fără TVA, echivalentul a 2,038 miliarde de euro, la cursul BNR de atunci.

Un an mai târziu, nu este clar pe unde s-a rătăcit „Păianjenul” pentru care România ar trebui să achite peste 2 miliarde de euro. În schimb, colegul de partid al lui Moșteanu, actualul ministru al Apărării Radu-Dinel Miruță, s-a lăudat că ar fi contractat deja aceste sisteme, dar multe întârzie să vină.

„Deci România are niște comenzi care ajungând în operațiunile armatei române, în administrarea armatei române, vor acoperi un spectru semnificativ de probleme pe care astăzi nu le putem adresa. N-au venit, le-am plătit. Avem sistemul SHORAD-VSHORAD contractat deja. Avem rachetele Mistral contractate și deja sunt prin SAFE primul contract semnat. Avem prin SAFE. Nu este deja contractat, dar așteptăm rezultatul birocrației pe care o invocam pentru a putea face contractele”, a spus ministrul, cuvânt cu cuvânt, într-un interviu pentru Digi 24.

Se pare că, la fel cum Moșteanu s-a înșelat spunând că România investește în Iron Dome, Miruță greșește când spune că România a achitat deja avansul pentru Spyder și că acesta urmează să vină.

De fapt, potrivit unor surse, România nu a plătit încă niciun euro avans, așa că mai avem de așteptat pentru Spyder. Problema este că cererea este uriașă, iar România va avea cu atât mai mult de așteptat până să-i vină rândul să primească sistemul israelian, din cauză că nu a plătiti nici măcar avans. Și nu doar atât. Conform contractului semnat în 2025, primele sisteme Spyder ar urma să ajungă în țară peste 3 ani, nicidecum în viitorul foarte apropiat. „Adevărul” a solicitat Ministerului Apărării Naționale informații referitor la contractul cu compania israeliană, dar situația plăților și calendarul livrărilor, însă până la ora publicării acestui articol nu a primit niciun răspuns.

De notat că Spyder este o armă antiaeriană care ar trebui să înlocuiască vechile sisteme sovietice aflate încă în uz, dar, treptat, și sistemele mai vechi de apărare cu rachete americane Hawk.

Fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO, generalul (r) Dorin Toma explică, în analiza sa pentru „Adevărul”, că România are nevoie de aceste sisteme Spyder, la fel cum ar avea nevoie și de sisteme MEROPS. În opinia sa, România ar trebui să acționeze mai ferm și operaționalizeze sistemele defensive pe care de multe ori le testează, dar apoi trec mulți ani până ce sunt achiziționate și implementate.

Nevoia de apărare multistratificată

„Apărarea aeriană este multistratificată, sunt mai multe sisteme integrate, nu există un singur sistem care să poată neutraliza toate amenințările aeriene. Dacă vorbim despre România, acum se discută despre programul S.A.F.E., despre achiziția unor sisteme de contracarare a dronelor care zboară la înălțimi joase. S-a semnat anul trecut un contract pentru achiziția sistemelor de rachete antiaeriene portabile MANPAD MISTRAL 3, rachete antiaeriene cu bătaie apropiată. Această achiziție face parte dintr-o inițiativă europeană comună coordonată de Franța, fiind finanțată parțial prin programul european SAFE. Acum se dorește achiziției unor sisteme antiaeriene cu bătaie medie. Se pare că este vorba de IRIS-T, un sistem dezvoltat de o companie germană. Și tot din acest sistem integrat, stratificat, de apărare aeriană fac parte și bateriile Patriot”, spune generalul Dorin Toma.

Indiferent ce alte sisteme de apărare antiaeriană vom achiziționa, acestea vor trebui integrate inteligent, pentru a da cele mai bune rezultate.

„Din declarațiile oficiale nu reiese foarte clar cum vor fi aceste sisteme integrate. Deoarece esențială este integrarea acestora. Vorbim despre integrarea senzorilor și lansatoarelor, folosind, mai nou, inteligența artificială astfel încât, automat, să fie repartizate misiunile de foc. Atunci când senzorul descoperă și identifică ținta, automat trebuie repartizată pentru a fi angajată cât mai rapid de un anumit lansator. Integrarea acestor sisteme de descoperire și angajare se realizează prin centrele de conducere a focului. Obiectivul final este de a sincroniza, integra senzorii, radare cu vectorii de angajare, rachete, artilerie antiaeriană, drone interceptoare”, mai spune generalul Toma.

Particularitățile apărării antidronă

În ce privește apărarea antidronă, generalul Dorin Toma vorbește despre o anumită particularitate. Există o serie de dificultăți în acest sens, la fel cum există și soluții eficiente, testate de armata ucraineană. Totul pornește de la faptul că acestea sunt mai dificil de observat, descoperit.

„Apărarea antidronă are particularitățile ei, pentru că dronele tip Shahed sau Geran sunt foarte greu de descoperit, de identificat, folosind sisteme radar de tip activ pe care armatele moderne le au în dotare. Sunt greu de descoperit deoarece zboară la altitudini joase și foarte joase, cu viteze reduse, au amprentă radar mică, inclusiv protecție antiradar pentru a evita detectarea. În această situație, soluțiile trebuie să fie diferite”, explică generalul Toma.

Un posibil model în acest sens este cel ucrainean, testat și probat chiar pe timpul acțiunilor militare reale. Practic, România se poate inspira din experiența armatei ucrainene pentru a conecta, integra aceste radare din dotare cu alte radare de proximitate, cu bătaie mică, cu alți diferiți senzori, mai spune generalul.

Modelele din Ucraina, Israel și Polonia

Până la achiziția unor sisteme complexe și scumpe, România trebuie să-și asigure „ochii și urechile”, adică radare și diverși senzori care să depisteze din timp, în special acest tip de dronă (Shahed, Geran).

„O posibilitate mai simplă sau la îndemână de descoperire a acestor drone constă în instalarea senzorilor acustici. Aceste drone au de regulă un motor cu combustie care produce un anumit sunet specific. De asemenea, există senzori în infraroșu și camere cu termoviziune. Motorul dronei are o amprentă termică, indiferent din ce materiale compozite este construită, drona are o amprentă termică pe care o poți descoperi. Sunt senzori pasivi prin care drona poate fi descoperită atunci când emite, pentru că de foarte multe ori, pentru navigație, utilizează modemuri GSM cu cartele SIM în așa fel încât să poată comunica prin rețeaua GSM; atunci când transmite date, poate fi descoperită. Toate aceste soluții trebuie integrate, nu există soluție infailibilă, iar acești senzori nu sunt foarte scumpi, sunt soluții ușor de implementat. Sunt senzori pe care trebuie să-i instalezi pe anumite traiectorii, culoare aeriene, până la urmă, aceste drone pătrund, zboară în spațiul aerian al României pe anumite culoare pe care le poți identifica și supraveghea”, adaugă generalul Toma.

O altă soluție poate fi deprinsă urmând modelul polonez. Confruntați cu aceeași problemă, polonezii au contruit un întreg sistem capabil să depisteze dronele rusești care ajung pe teritoriul lor.

„Ca urmare a problemelor pe care le-au avut și ei cu dronele rusești care au pătruns în spațiul aerian al Poloniei, au luat decizia, acum doi ani de zile — este parte din programul S.A.F.E. - de a dezvolta Scutul Estic. Pe o distanță de aproximativ 800 de kilometri, de-a lungul frontierei cu Belarus și Kaliningrad, proiectul polonez își propune să dezvolte acest "zid antidronă" care la un moment dat a fost un proiect al Uniunii Europene. Dacă noi am așteptat decizia Uniunii Europene, Polonia a dezvoltat acest proiect pe care acum îl implementează, inclusiv cu fonduri SAFE. Acest scut este un obstacol, infrastructură complexă dar are și această componentă de detectare și angajare a dronelor care pătrund în spațiul aerian al Poloniei”, susține el.

Încă batem pasul pe loc

România pare momentan să bată pasul pe loc, dovadă și faptul că dronele rusești pătrund deocamdată nestingherite în spațiul aerian românesc. Urmând un exemplu inspirat din cel al Poloniei, România și-ar putea construi și un sistem mai complex în zonele critice ale frontierei.

„Proiectul polonez, așa cum spuneam, este mult mai complex, înseamnă obstacole fizice de-a lungul frontierei, lucrări pentru asigurarea mobilității și contramobilității, dar are și această componentă pentru contracararea dronelor. Integrează radare cu senzori de mișcare, senzori acustici, camere de termoviziune, se instalează tot felul de sisteme angajare a dronelor, drone interceptoare, sisteme de Counter-UAV. Care este planul armatei române pentru a securiza spațiul aerian, în special în zona de nord a Dobrogei, rămâne de văzut. În ultimul timp s-au achiziționat astfel de sisteme, sunt proceduri de achiziție în curs de desfășurare dar nu avem imaginea de ansamblu... cum vor fi integrate aceste echipamente pentru a contracara amenințarea reprezentată de aceste drone, inclusiv pe timp de pace. Suntem în situația în care schimbăm pozițiile echipamentelor existente, dar senzația este că nu există un plan clar de a securiza acestor sector al frontierei”, mai spune generalul.

Sistemele Spyder ar ajuta România să facă față și altor amenințări, dincolo de cele ale dronelor rusești. „Ar fi într-adevăr utile. Aceste sisteme Spyder vor fi integrate în proiectul mai mare de a realiza această apărare aeriană multistratificată. Independent, un sistem, fie el Patriot, IRIS-T sau Spyder, nu este suficient, trebuie să existe complementaritate.”

Apărarea eficientă începe încă de la graniță

Orice sistem de apărare anti-dronă ar trebui, mai spune generalul Dorin Toma, să descopere și angajeze amenințările aeriene încă de la graniță, să se încerce crearea unei barieră.

„Polonezii au insistat pe crearea acestui scut la frontieră. Dacă bariera respectivă se dovedește a fi eficientă, probabil că majoritatea dronelor vor fi neutralizate la intrarea în spațiul aerian. Obiectivul Poloniei acesta este: să mute apărarea antidronă pe frontieră. Dar probabil că unele drone vor pătrunde, vor trece de acest baraj, pentru că va exista un anumit grad de saturare. Acum, este imposibil la nivelul teritoriului României sau al Poloniei să creezi un astfel de Iron Dome pentru a controla întreg spațiul aerian. Inclusiv în Israel rata de neutralizare, atunci când vorbim de dronele iraniene, a fost de 85-90%. Dar 90% înseamnă că, totuși, din 10 drone, una își atinge ținta”, admite generalul.

Israelul și Ucraina sunt poate cele mai bune dovezi că pot exista sisteme eficiente antiaeriene, dar chiar și acestea pot să fie copleșite.

„În Ucraina se estimează că rata de doborâre a dronelor rusești Geran este ridicată, peste 80 %. Totuși, dacă armata rusă lansează 500 drone Geran-2, 20% dintre acestea înseamnă, până la urmă, 100. Iar aceste 100 de drone își ating, în marea lor majoritate, țintele. Când vorbim de apărarea antidronă a obiectivelor importante de pe teritoriul național, infrastructura militară critică sau civilă (uneori cu folosință duală), aceasta trebuie organizată punctual, pentru protecția acestor obiective”, continuă generalul.

În ce privește apărarea anti rachetă, aceasta poate fi eficientă, cu condiția realizării unui sistem integrat. Sistemul antirachetă de la Deveselu, bateriile Patriot, viitoarele baterii IRIS-T alături de sistemele Spyder se vor putea completa eficient. Va fi o apărare antirachetă eficientă, stratificată, nu perfectă, este imposibil să poți angaja și distruge toate rachetele balistice sau de croazieră, așa cum putem observa în Ucraina sau Israel.

Este nevoie și de MEROPS

România a testat în ultima perioadă, la fel ca Polonia, sisteme antidronă MEROPS. Numai că polonezii au și achiziționat aceste sisteme americane, în timp ce România pare că ezită. În opinia generalului, acestea ar fi o soluție excelentă.

Sistem Optic Multi-Spectral cu Rază Extinsă (MEROPS) folosește inteligența artificială, o mulțime de senzori și sisteme de detecție de ultimă generație. Este vorba despre un sistem pe bază de inteligență artificială care are o cameră termică, una de zi și alta de noapte, pentru a detecta dronele non stop, 24 din 24, având și capcitatea de a urmări simultan una sau mai multe ținte.

Sistemul doar detectează dronele, de neutralizare se vor ocupa alte sisteme. MEROPS ar completa radarele militare de ultimp generație care detectează mai eficient țintele mai mari, cu precădere rachete, aflate de regulă și la înălțimi mari. Spre comparație, dronele sunt de multe ori de dimensiuni reduse și zboară la înălțimi mici, ceea ce înseamnă că pot induce în eroare radarele performante.

„Acest sistem antidronă MEROPS folosește drone interceptoare pentru a distruge țintele aeriene. România testează acest sistem care s-a dovedit a fi o capabilitate foarte eficientă, atât în Ucraina cât și în războiul din Golful Persic. Polonia a început integrarea acestuia în acel baraj antidronă numit simbolic Scutul Estic, iar armata americană l-a folosit pentru protejarea bazelor în Golful Persic împotriva dronelor Shaded iraniene. La acest moment armata română îl tot testează, în loc să îl operaționalizeze. Aceasta este o soluție mobilă:, extrem de versatilă datorită dimensiunilor compacte, fiind proiectat pentru a fi instalat pe o varietate de platforme mobile cum ar autoutilitare de tip Pickup sau autocamioane militare. Racheta interceptoare lansată poate distruge drona kinetic, prin contact, sau prin explozia unei încărcături explozive în proximitatea țintei. Mobilitatea sistemului este foarte importantă deoarece își poate schimba rapid poziția de lansare și poate lansa interceptorul în timp foarte scurt. În concluzie, soluții există, dar ar trebuie implementate conform unei plan coerent”, conchide generalul Dorin Toma.