De ce sar în aer zeci de metri turelele tancurilor ruseşti VIDEO

În tancurile ruseşti, muniţia este păstrată în turela tancului, neprotejată, iar în momentul în care acesta este atacat, are loc o reacţie în lanţ: toate proiectilele explodează, iar turela se comportă ca dopul unei sticle de şampanie.

Armamentul antitanc de origine occidentală s-a dovedit nemilos în Ucraina şi a decimat tancurile ruseşti, dar modul în care acestea sunt distruse arată că echipajele nu au avut, practic, nicio şansă de scăpare. Turelele se desprind de pe tancuri şi sar şi la zeci de metri înălţime în urma unei puternice deflagraţii. 

Ucrainenii susţin că au distrus 1.254 de tancuri, dar sursele independente, precum portalul oryxspioenkop.com, susţin că distrugerea a „numai” 671 de astfel de maşini de luptă poate fi documentată video sau foto. De la începutul războiului, Rusia a pierdut în Ucraina aproape 8 tancuri pe zi. Un astfel de tanc costă între jumătate de milion de dolari (în cazul T-72) şi 4 milioane de dolari (în cazul T-90).

De obicei, într-un război e dificil de la o oarecare distanţă, chiar şi pentru un militar experimentat, să-şi dea seama dacă un tanc aflat pe marginea unui drum e încă activ sau este scos din luptă. De multe ori, e vorba doar de o mică urmă a unui proiectil care a trecut prin blindaj, vizibilă doar de aproape, care să indice faptul că blindatul a fost scos din funcţiune. Tancurile ruseşti distruse în Ucraina au însă o caracteristică vizibilă cu ochiul liber chiar şi pentru neiniţiaţi: acestea sunt realmente „decapitate”, cu turelele smulse şi aruncate la mai mulţi metri distanţă. Şi astfel de distrugeri întâlnim nu numai la mai vechile T-72, dar şi la modelele T-80 sau mai noile T-90.  

Problema este cunoscută de 30 de ani 

Experţii militari americani vorbesc de o imensă eroare de proiectare pe care ruşii nu au corectat-o nici până acum, cu toate că deficienţa este cunoscută de peste 30 de ani. Militarii americani au descoperit acest lucru în timpul Primului Război din Golf (1991), când s-au confruntat pentru prima oară în istorie cu tancurile T-72 de fabricaţie sovietică folosite de armata irakiană. Ruşii nu au tras învăţăminte şi nu au corectat eroarea. 

Concret, tancurile T-72, dar şi modelele mai noi, precum T-80 sau T-90, au un echipaj format din trei oameni şi sunt prevăzute în turelă cu un carusel de muniţie pentru încărcarea automată a tunului. Practic, proiectilele sunt păstrate „la vedere” şi neprotejate în turela tancului, iar în momentul în care acesta este atacat se provoacă o reacţie în lanţ: toată muniţia din sistemul de reîncărcare sare în aer necontrolat, aruncând turela şi la zeci de metri înălţime. Puternica deflagraţie are ca efect distrugerea totală a tancului şi moartea instantanee a întregului echipaj. 

Abordare diferită la capitolul pierderilor umane tolerate 

Tancurile occidentale nu au această problemă pentru că muniţia este depozitată într-un compartiment securizat, separat de restul echipajului. De asemenea, majoritatea tancurilor occidentale nu folosesc un carusel de reîncărcare a muniţiei după modelul rusesc şi au un echipaj compus din patru persoane, una fiind responsabilă chiar cu încărcarea manuală a proiectilelor. Generalul american în retragere Paul Eaton a explicat pentru CNN avantajele acestui sistem. 

„La tancul M1 Abrams, care este probabil cel mai bun tanc din lume, toată muniţia se află în spatele unor uşi blindate, bine securizată. Dacă turela tancului este penetrată, există nişte supape prin care presiunea deflagraţiei este eliberată pentru ca echipajul să fie cât mai puţin vătămat, iar tancul poate opera în continuare cu muniţia intactă”, a precizat generalul. 

Experţii spun că diferenţa dintre cele două sisteme o face abordarea diferită a ruşilor şi a occidentalilor la capitolul pierderilor umane tolerate. Astfel, ţările occidentale pun rata de supravieţuire a echipajului pe primul loc şi au păstrat încărcarea manuală cu proiectilele protejate de un panou blindat, pe când ruşii au dorit o cadenţă de tragere cât mai mare, au ales încărcarea automată cu muniţie „la vedere”, indiferent de ce pierderi umane riscă.