De ce înmormântarea lui Dinu Patriciu nu va schimba nimic

La funeraliile celui considerat cândva cel mai bogat român au participat familia, actuali şi mai vechi oameni politici, prieteni, dar şi peste o sută de curioşi

Să nu ne amăgim. Dinu Patriciu nu s-a numărat niciodată printre cei mai iubiţi români. În 2006, când procesul „Rompetrol“ a fost declanşat la Tribunalul Bucureşti, la fiecare termen erau zeci de persoane venite exclusiv pentru a-l înjura, pentru a se hrăni din vederea acestuia în sala de judecată. Pentru a vedea cu ochii lor cum marele moşier, burghezul, înavuţitul este judecat.

În noaptea aceea de pomină, când Patriciu a fost arestat, la momentul aflării deciziei, un grup amplu de cetăţeni români rămaşi în noapte în faţa tribunalului au aplaudat frenetic. Se făcuse dreptate, aşa se spunea în acele ore.

Înmormântarea lui Patriciu nu este decât un alt episod din serialul infinit despre cum oamenii gândesc şi se comportă după cum bate vântul. A fost nevoie de o boală necruţătoare, câteva imagini cu un om de afaceri odată prosper, acum supt de energie şi înnegrit de durere şi de vestea neaşteptată a morţii sale, pentru ca sentimentul de compasiune să explodeze printre oamenii de rând.

Noua variantă a omului Dinu Patriciu, cea construită de oamenii prezenţi la înmormântarea acestuia, de la Cimitirul Bellu, este construită în jurul compasiunii şi a speranţei. Conţine sintagme precum „om bun“, judecăţi de valoare („prea l-au furat toţi“) şi urări de bine cu privire la destinaţia către care se va îndrepta sufletul defunctului.

Punând faţă în faţă cele două momente, cel din 2006 şi cel al înmormântării, ai fi parcă înclinat să spui că s-a schimbat ceva. Că au trecut anii şi, odată cu ei, şi oamenii de rând (cei care au format marea masă a celor prezenţi la funeralii) au revenit la sentimente mai bune faţă de cel considerat, cândva, cel mai bogat român în viaţă.

De fapt, momentul înmormântării este dovada perfectă a faptului că dispariţia lui Dinu Patriciu nu va schimba nimic. Suspendaţi într-o pauză existenţială de două ore, cât au durat funeraliile, cei prezenţi ieri, politiceni, prieteni, foşti angajaţi, oameni simpli, lucrători de la Bellu, au ieşit vii şi nevătămaţi din încercare. Iar, la final, când au pornit-o pe aleea dinspre ieşirea din cimitir s-au reîntors în punctul iniţial, la preocupările, discursul şi acţiunile exersate constant, an după an.

Viorel Cataramă discută

Bunăoară, această doamnă. Pentru dânsa, ziua de astăzi nu va schimba nimic. Va continua să-şi ducă nepoţelul de 6 ani la înmormântări, iar atunci când piciul va zice că-i e foame şi că vrea acasă, îi va răspunde la fel: „Stai un pic, mamaie, iese şi plecăm şi noi“. Apoi îşi va aprinde o ţigară, dar va arunca cu fiere peste „tinerii ăştia care fumează peste tot, şi pe stradă“.

Sau pentru domnul Viorel Catarmă. Îşi va purta în continuare costumele mulate impecabile, însoţite de ochelarii de soare laţi, va apărea în talk show-uri politice şi va avea, şi pe viitor, conversaţii asemănătoare celei avute cu un alt participant la înmormântare:

CATARAMĂ: „S-a dus Dinu, se face praf totul“.

INTERLOCUTOR: „Da“.

CATARAMĂ: „Şi era de o vârstă cu mine“.

INTERLOCUTOR: „64 aveţi?“.

CATARAMĂ: „Nu, eu am 59“.

Aproape de Aleea Scriitorilor

Da, soarele va răsări şi mâine. „Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 23 şi 30 de grade. Câteva ploi de scurtă durată îşi vor face apariţia prin nordul, nord-vestul ţării şi la munte. Luna septembrie va debuta în aceeaşi notă, adică temperaturi în acord cu data calendaristică. Ploile în schimb se mai înmulţesc, cel puţin în regiunile vestice şi sud-vestice“, scriau colegii de la „Adevărul“, în ediţia de vineri a ziarului.

Domnul acesta de lângă mine se va lăuda, în continuare, cu personalităţile pe care le-a întâlnit la viaţa sa. Doar că, începând de mâine, îl va putea adăuga pe listă şi pe îndrăgitul artist român Ducu Bertzi, prezent şi el la înmormântarea lui Dinu Patriciu. „Aveţi o voce foarte distinctă. Nu vreau să credeţi că e o critică asta“, i-a spus bărbatul folkistului. Acesta a zâmbit şi a plecat. Mâine va avea aceeaşi „voce distinctă“ şi va cânta în continuare versuri precum: „Eu care voiam într-una alt şi alt decor / Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor / Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea / M-am îndrăgostit numai de ea“.

Oamenii vor continua să sporovăiască despre unele şi altele. Călin Popescu Tăriceanu va continua să ceară demisia dictatorul Traian Băsescu. Firma de specialitate care a asistat familia lui Patriciu la înmormântare va mai avea sute, poate chiar mii de astfel de evenimente. Cofetăria care a produs coliva împărţită celor prezenţi va mai avea zeci de mii de astfel de comenzi.

Corul care a cântat la funeralii va mai cânta şi cu alte ocazii, aceleaşi fragmente din Biblie vor mai fi citite până ce paginile Cărţii Cărţilor se vor toci, iar groparii de la Bellu vor mai săpa multe gropi. Singura care se va schimba va fi zona din apropierea Aleei Scriitorilor din cimitir. De acum, un loc anterior nefolosit s-a ocupat pentru totdeauna. 

Dincolo de ceea ce s-a spus despre Dinu Patriciu, rămâne ce a făcut Dinu Patriciu, nu numai pentru economie, ci şi pentru foarte mulţi tineri.

Norica Nicolai, europarlamentar PNL