Cum motivează DNA contestaţia la eliberarea condiţionată a lui Adrian Năstase: Nu există dovezi „temeinice de îndreptare a condamnatului”

Procurorii DNA au arătat în motivarea contestaţiei formulate la decizia de eliberare condiţionată a lui Adrian Năstase că fostul premier nu s-a remarcat printr-un comportament „merituos, deosebit” care să justifice punerea în libertate.

Activităţile educative desfăşurate de Adrian Năstase în penitenciar au avut loc împreună cu alţi deţinuţi şi nu reflectă comportamentul sau personal, potrivit Hotnews, care citează DNA.

Mai mult, procurorii afirmă că în dosar nu există dovezi „temeinice de îndreptare a condamnatului”, iar faptul că Năstase a executat perioada din pedeapsa stabilită în mod obligatoriu de lege nu îi conferă un drept la eliberarea condiţionată, ci o vocaţie.

„Împrejurarea că persoana condamnată a executat fracţia de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege nu-i conferă un drept, ci doar o vocaţie la acordarea liberării condiţionate, cu atât mai mult cu cât în opinia parchetului nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării condiţionate. Astfel, la dosarul cauzei nu există dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului, iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru atingerea scopului acesteia, constând în asigurarea constrângerii necesare, că urmare a încălcării legii prin săvârşirea de infracţiuni multiple şi grave de corupţie, în calitate de Prim Ministru al României ori de Preşedinte al unui partid politic, dar şi a formării unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept”, se arată în motivarea DNA.

„Aprecieri pur formale, fără suport probator”

De asemenea, procurorii subliniază faptul că actele întocmite de comisie - atât procesul-verbal, cât şi caracterizarea, conţin aprecieri (concluzii) pur formale, fără suport probator.

„Din actele şi caracterizările efectuate de comisiile din penitenciar, rezultă doar formulări generice, lipsite de suport probator, în sensul că persoana în cauza, în timpul executării pedepsei, a avut un comportament disciplinat cu ,implicare activă în activităţi de educaţie. Nu rezultă, din propunerea Comisiei, modul în care persoana condamnată a beneficiat personal de activităţi educative şi, de asemenea, nu rezultă în mod convingător, în ce măsură, scopul pedepsei poate fi atins în privinţa acestuia, în sensul conştientizării faptelor sale, a regretului manifestat în raport cu comiterea lor, cu garanţia nerepetarii în viitor (...)”, se mai precizează în document.

Totodată, potrivit aceluiaşi act, lucrările întocmite de Adrian Năstase, nu au prezentat o  „importanţă semnificativă” în aprecierea comisiei de liberare condiţionată, la dosarul cauzei neexistând date suficiente care să ateste caracterul ştiinţific al acestora, opiniile, aprecierile unor profesori universitari nefiind în măsură să acopere acest neajuns.