Cum arată munca la stat: superbugetarul trecut cu 49 de ore lucrate într-o zi
0Datele furnizate de Ministerul Muncii privind bugetarii care lucrează mai mult de 12 ore pe zi au scos la iveală informații cel puțin surprinzătoare: cel mai solicitat angajat de la stat a reușit performanța de a munci 49 de ore... într-o singură zi.
Informația a fost publicată de deputatul Octavian Oprea:
„În România de azi, sunt angajați în sistemul public și în companiile de stat care figurează oficial cu 30, 40, chiar și 49 de ore muncite într-o s ingură zi.
Nu e o glumă. Este realitatea unui stat obez, care a închis ochii prea mult timp la cumuluri de contracte, la muncă „pe hârtie” și la tăcerea care face rău celor care chiar muncesc.
Astăzi, am depus o inițiativă legislativă alături de colegii liberali, care limitează durata totală a muncii în sectorul public la maximum 12 ore pe zi, indiferent de numărul contractelor de muncă cumulate!
E o măsură simplă, dar esențială pentru cei care muncesc cinstit într-un singur loc și plătesc pentru alții care doar încasează; pentru firmele care susțin statul prin taxe, dar nu au acces la aceleași privilegii; pentru încrederea pe care statul trebuie să o reconstruiască;
Dacă vrem instituții eficiente, trebuie să începem prin a spune adevărul și prin a stopa risipa bugetară”, a scris deputatul pe pagina sa de Facebook.
Codul Muncii stabilește o limită de 48 de ore/săptămână
Art. 114 din Codul Muncii stabilește:
(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția că media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.
(3) Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni.
(4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referință stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referință care în niciun caz să nu depășească 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referință prevăzute la alin. (2)-(4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual și situațiile de suspendare a contractului individual de muncă.
(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplica tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
De asemenea, Art. 115 din Codul Muncii privind durata specială a timpului de muncă stabilește:
(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.