Criza, de la America virtuală la România reală
0Maladia financiară care se propagă la nivel global va lovi companiile, dar şi viitorul guvern. Multe întrebări nu-şi au răspunsul în legătură cu actuala criză financiară globală. Dar de un lucru tot putem fi siguri: că unda de şoc pornită din America se extinde rapid în economia reală.
Preţul crescut al petrolului apasă deja consumatorul american. Prăbuşirea creditului imobiliar şi scumpirea împrumuturilor vor descuraja goana americanilor după cumpărături. Traiul pe credit din America zilelor noastre va deveni tot mai scump, iar consumatorul se va vedea nevoit să se restrângă.
Economia Statelor Unite este responsabilă pentru un sfert din PIB-ul mondial, iar consumatorii americani cheltuie circa 9.000 de miliarde de dolari pe an. America este principalul importator al lumii. Unda de şoc va lovi cel mai puternic în China, a cărei creştere economică din ultimii ani - cu o rată de 10% - s-a bazat în bună măsură pe exporturile de produse manufacturate către SUA. Fenomenul se va simţi şi în Uniunea Europeană. Chiar dacă este mult mai puţin dependentă de exporturile în SUA, Europa asigură, totuşi, 17 % din importurile americane, faţă de 15 la sută în cazul Chinei, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
Deficit de încredere
Dar Europa se va resimţi îndeosebi din cauza scăderii încrederii în sistemul financiar-bancar. Mai multe state membre au şi apelat la injecţii masive de capital către băncile de pe bătrânul continent, “virusate” prin achiziţionarea produselor financiare neperformante de peste Atlantic.
Sistemul european va fi afectat în curând de reducerea investiţiilor marilor multinaţionale în fabrici şi echipamente, de scăderea încrederii consumatorilor şi de îngreunarea creditării. Rezultat imediat: o reducere a consumului în Europa.
Evident, şi România...
Și de aici încep veştile proaste şi pentru noi. Aşa cum China va resimţi scăderea consumului în Statele Unite, România va suferi de pe urma scăderii consumului în Europa, principalul nostru partener comercial. Pe de altă parte, reducerea activităţii în construcţii în ţări precum Marea Britanie, Spania sau Irlanda loveşte direct în veniturile românilor angajaţi acolo. Efectul? Diminuarea trimiterilor de bani, care acopereau în bună parte deficitul de cont curent. Încă de la începutul lui 2007 nivelul relativ al transferurilor curente şi-a încetat creşterea, stagnând undeva la 4% din PIB.
Pe piaţa internă, sectorul construcţiilor, căruia i se datorează 20% din creşterea PIB, se pregăteşte de vremuri mai grele. Creditul scump va lovi atât dezvoltatorii, cât şi clienţii, care se vor gândi de două ori înainte de a risca contractarea unui împrumut. Reducerea consumului în Europa şi scumpirea creditului vor obliga companiile din România să-şi revizuiască planurile de dezvoltare.
Pur şi simplu, România va trebui să găsească alte surse de finanţare externă pentru a compensa pierderile. Accesul la creditele externe va fi însă mai dificil şi mai scump, iar investitorii, mai precauţi în a se aventura pe o piaţă emergentă cu viitor greu previzibil, aşa cum este văzută acum România. Analiştii Morgan Stanley anticipează reducerea plasamentelor în ţările emergente cu 25%, de la 730 miliarde la 550 milarde de dolari.
Ce-i de făcut?
Pentru a îndeplini obiectivele asumate în Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă – cu scopul declarat de a atinge nivelul mediu actual al UE în 2020 –, România este obligată să atragă în următorii ani zeci de miliarde de euro pentru fiecare mare proiect în parte.
De exemplu, numai pentru a asigura accesul întregii populaţii la apă potabilă şi pentru sistemele de epurare aferente, România are nevoie de peste 19 miliarde de euro, din care puţin peste 3 miliarde pot fi asigurate din surse interne. Fondurile de postaderare de la Uniunea Europeană, bugetul de stat şi bugetele locale pot acoperi, împreună, mai puţin de 30 la sută din necesarul pentru dezvoltare în următorii cinci ani.
Cum vor fi găsiţi restul de bani, în condiţiile dificultăţilor de pe pieţele financiare şi a unei previzibile încetiniri a ritmului creşterii economice? România va avea nevoie de politici inteligente de atragere a finanţărilor. Este adevărat, perioadele preelectorale nu sunt cele mai bune pentru politici realiste. Dar, în condiţiile date, ar fi tare bine să fie.
Obligaţii scumpe
Menţinerea unei creşteri economice de 8-9% pe an devine un obiectiv tot mai greu de atins. Analiştii economici prevăd o reducere a ritmului la 4-5 procente. Aceasta va face foarte dificilă viaţa viitoarei guvernări, obligată să finanţeze angajamente extrem de generoase, luate în actuala perioadă preelectorală.
Dependenţi de Europa
67 la sută din exporturile româneşti au ca destinaţie statele membre ale Uniunii Europene. O reducere a consumului în Europa, pe fondul actualei crize, va lovi direct în companiile din România.