Cine este Ramona Bulcu, procurorul care s-a sinucis aruncându-se de la etajul 5 al Parchetului General
0Procurorul Ramona Bulcu, în vârstă de 53 de ani, absolvise Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti în anul 1995 iar, după ce a activat 7 ani ca procuror în secţiile de Judiciar Civil, s-a ocupat de relaţiile cu presa ale Parchetului General.
Ramona Bulcu a fost din mai 2011 procuror şef al Biroului de Informare Publică şi Relaţii cu Presa. Anterior, din aprilie 2009-mai 2011 a fost delegată în funcţia de procuror şef al Biroului de Informare Publică şi Relaţii cu Presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din iulie 2007-aprilie 2009: procuror în cadrul Biroului de Informare Publică şi Relaţii cu Presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; septembrie 2003-iulie 2007: procuror la Biroul de Relaţii cu Presa al Secţiei de Cooperare Internaţională, Integrare Europeană, Informare Publică şi Relaţii cu Presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; ianuarie-septembrie 2003: procuror la Secţia Judiciar Civilă din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; martie 2001-ianuarie 2003: procuror la Secţia Judiciar Civilă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;septembrie 1999-martie 2001: procuror la Secţia Judiciar Civilă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti; iunie 1996-septembrie 1999: procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Ramona Bulcu era mama a doi copii.
Într-un eseu publicat în urmă cu un an de zile în revista ProLege, Ramona Bulcu a abordat problemele cu care se confruntă femeile magistrat:
„Pornind să aştern pe hârtie aceste câteva gânduri care mă frământă permanent, mi-am înmuiat condeiul în cerneala sufletului pentru a avea inspiraţia necesară în dificila şi timida mea încercare de a creiona portretul femeii-magistrat şi sper ca acest eseu să constituie doar o provocare la dialog şi implicare. Vă îndemn, dragele mele colege, să nu depuneţi armele şi, asemenea unei sensibile, dar aprige Ioana d’Arc a zilelor noastre, să purtaţi roba preschimbată într-o veritabilă armură şi să retezăm capul hidrei numită injustiţie, pentru a recâştiga prestigiul profesional pe care îl merită majoritatea covârşitoare a magistraţilor români.
Şi, pentru că aceste rânduri s-au dorit nu doar o reflecţie asupra condiţiei femeii-magistrat din România, dar şi un mesaj adresat femeilor-magistrat, închei prin a vă ura ca razele soarelui să vă menţină inimile calde, adierea vântului să vă revigoreze forţele greu încercate, iar o stea călăuzitoare să vegheze asupra voastră pentru a putea păstra tot timpul calea anevoioasă şi sinuoasă a dreptăţii, în clipele în care stihiile vremurilor s-ar năpusti să vă abată de la acest drum!”