Cine a semnat condamnarea la moarte a disidentului Gheorghe Ursu

Disidentul Gheorghe Ursu, ucis la ordinul Securităţii în 1985, a fost denunţat de mai mulţi colegi de serviciu, care i-au semnat, practic, condamnarea la moarte. În acest timp, autorităţile comuniste dezinformau Statele Unite al Americii care au încercat să intervină în favoarea lui Ursu.

Un inocent suprimat prin tortură în beciurile Securităţii, pe 17 noiembrie 1985, vinovat că ţinea un jurnal în care critica regimul comunist. Este povestea inginerului Gheorghe Ursu, căruia abia acum autorităţile post-comuniste ar putea să-i facă dreptate până la capăt. Alte patru persoane considerate vinovate de moartea sa - Marin Pîrvulescu, Vasile Hodiş, George Homoştean, fost ministru de Interne, şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, au fost trimise în judecată la începutul acestei săptămâni. Dacă foştii ofiţeri de Securitate Pârvulescu şi Hodiş au fost implicaţi direct în moartea disidentului, prin bătăile sistematice pe care i le aplicau acestuia în celulă, foştii demnitari comunişti Homoştean şi Postelnicu au încercat să acopere crima pe care ei înşişi au girat-o.

Atunci când Statele Unite al Americii au încercat să intervină în favoarea inginerului Gheorghe Ursu,  Homoştean şi Postelnicu au ascuns motivul real al arestării, răspunzând că deţinutul este închis pentru trafic cu valută nu pentru opiniile sale critice la adresa regimului.

Turnătorii lui Gheorghe Ursu

Supliciul lui Gheorghe Ursu a început în decembrie 1984, când a fost denunţat de mai mulţi colegi de serviciu, care voiau să intre în graţiile Securităţii.

„La data de 22.12.1984 prin «nota de semnalare în cadrul S.I» nr. 865 din 22.12.1984 a fost transmisă informaţia că o lucrătoare din cadrul Institutului pentru Sistematizare Locuinţe şi Gospodărire Comunală, desenatoarea Croitoru Pârguţa, «împreună cu colegi de serviciu Petre Elena, Şerban Liviu, Mihai Viginia, Stănciulescu Maria, Bobei Remus, au observat că şeful de colectiv, numitul Ursu Gheorghe, aproape zilnic, făcea însemnări într-un registru cu coperţi cartonate, pe care îl ţinea în sertarul biroului său, printre dosare. În una din zile, în lipsa acestuia, subalternii i-au luat registrul, curioşi, să vadă ce conţine şi au constatat următoarele: majoritatea însemnărilor se refereau la viaţa sa intimă, precum şi la caracterizarea membrilor colectivului pe care îl conduce, caracterizări calomnioase. La mijlocul registrului au găsit mai multe pagini în care numitul Ursu Gheorghe Emil avea făcute însemnări calomnioase la adresa conducătorului partidului şi statului nostru”, au arătat procurorii în actul de sesizare a instanţei, citând din dosarul întocmit de Securitate pe numele lui Gheorghe Ursu.

Ulterior, s-a aflat că disidentul era vizat şi de alţi informatori, la ordinul ofiţerul de obiectiv aparţinând de Direcţia a II-a a Departamentului Securităţii Statului.
„În cursul urmăririi penale, în prezentul dosar s-au stabilit identităţile reale ale informatorilor care au activat în cadrul institutului, respectiv Alteliu Şerban alias «RACOPCEANU», Enescu Cristian alias «ENE», Gheorghiu George alias «ALECU»“, au arătat procurorii.

Intoxicările regimului comunist

Procurorii susţin că, „pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Gheorghe Ursu şi pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracţiunea de deţinere şi operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine.

Această intoxicare a fost servită şi Occidentului. Politicieni şi personalităţi ale lumii culturale din Statele Unite şi Franţa au cerut explicaţii despre situaţia lui Gheorghe Ursu de la autorităţile române, după ce s-a aflat de arestarea disidentului.

Fostul congresman Sidney Yates a fost unul dintre cei care a întrebat ce se întâmplă cu Gheorghe Ursu. În informarea transmisă în ţară, ambasadorul român la Washington atrăgea atenţia că semnatarul scrisorii trebuie să primească un răspuns, fiind unul dintre cei mai influenţi membri ai Camerei Reprezentanţilor.

Câteva zile mai târziu, senatorul Lee Hamilton a scris, la rândul său, autorităţilor române. „Înţeleg că a dispărut de la biroul său pe 21.09.1985, că este reţinut de Securitatea Română... Cer ca autorităţile române să revadă cazul şi să-l elibereze grabnic”, a scris senatorul, potrivit rechizitoriului întocmit de Parchetul General.

În noiembrie 1985, un alt senator, membru al Comisiei de Afaceri Externe a Congresului, a scris autorităţilor române. Ministerul Afacerilor Externe, unde au ajuns toate telegramele trimise în ţara de ambasadorul român la Washington, le-a redirecţionat către ministrul de Interne Gheorghe Homoştean. Pentru a-i linişti pe politicienii americani, fostul şef al Internelor a semnat o notă întocmită de şeful Securitaţii, Tudor Postelnicu, din care reieşea că Gheorghe Ursu era cercetat pentru că ar fi cumpărat valută ilegal.

Ucis în bătaie

În timp ce SUA erau dezinformate, Gheorghe Ursu îşi trăia ultimele clipe de viaţă. La 17 noiembrie 1985, disidentul a murit în chinuri groaznice în arestul Rahova al Miliţiei Capitalei.

Cei care l-au ucis în bătaie au fost ofiţeri de Securitate, dar şi colegi de celulă, care au acţionat la ordinul primilor. Până în prezent, în legătură cu moartea lui Gheorghe Ursu au fost condamnate doar trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă cu disidentul, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale, şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitale.