Certitudini şi mituri în cazul „Bodnariu vs. Norvegia“

Povestea familiei Bodnariu are toate ingredientele pentru a fi transformată într-o dezbatere surdă, în care adevărul se pierde într-un vacarm de zvonuri şi teorii conspiraţioniste. Include copii, naţionalism, religie şi multe nuanţe interpretabile. Am pus o linie de demarcaţie între „ce ştim“ şi „ce se spune“ despre cazul Bodnariu.

Ce ştim:

-    În zilele de 16 şi 17 noiembrie 2015, cei cinci copii ai familiei Ruth şi Marius Bodnariu au fost luaţi din grija părinţilor de către reprezentanţii Serviciului de protecţie a copilului (Barnevernet), din regiunea Naustdal, Norvegia. Acţiunea de înstrăinare a copiilor a survenit după ce două dintre fetele familiei Bodnariu au declarat în faţa reprezentanţilor Barnevernet că primesc corecţii fizice de la părinţi.

-    În Norvegia, violenţa fizică sau psihică împotriva minorilor este interzisă prin lege şi atent monitorizată de reprezentanţii Serviciului de protecţie a copilului. Lovirea unui copil este considerată faptă de gravitate extremă şi este încadrată alături de agresiunea sexuală. Statisticile arată că în 3 din 10 intervenţii ale Barnevernet sunt aplicate măsuri de preluare a copiilor. Cazurile mai puţin grave sunt soluţionate prin metode neconstrângătoare.

-    Marius Bodnariu este român şi lucrează ca IT-ist. Ruth Bodnariu este norvegiancă şi lucrează ca asistentă medicală. Locuiesc de 10 ani în Norvegia. Copiii lor au vârste cuprinse între 10 ani şi 4 luni. Toţi au cetăţenie norvegiană. Ambii părinţi sunt membri ai cultului creştin penticostal.

- Soţii Bodnariu sunt în prezent acuzaţi şi cercetaţi pentru violenţă domestică.

-  Cazul nu este singular. Adevărul a arătat că o altă familie de români trece printr-o situaţie identică cu cea a soţilor Bodnariu. Ministerul Afacerilor Externe a prezentat un raport care confirmă că şapte familii în care unul sau amândoi soţii sunt români se află în proces cu statul norvegian pentru a-şi recupera copiii.

Cum funcţionează sistemul norvegian

-    Copiii soţilor Bodnariu au fost plasaţi în grija mai multor familii norvegiene, iar în funcţie de evoluţia cazului, statul va decide cine-i va avea în grijă. 80% din copiii luaţi din căminele lor se află în grija unor familii norvegiene, plătite de stat pentru asta. Restul de 20% se află în centre de plasament. Un copil poate rămâne într-una dintre aceste situaţii până cel târziu la împlinirea vârstei de 23 de ani. Copiii se pot întoarce însă în familiile lor dacă părinţii naturali dovedesc că şi-au schimbat conduita. O dată pe an, părinţii au dreptul să depună cerere pentru revocarea ordinului de plasament.

-    Decizia de plasare a copiilor familiei Bodnariu în cadrul altor cămine nu este definitivă. Ea poate fi schimbată printr-o hotărâre judecătorească. Familia Bodnariu şi-a angajat un avocat şi va contesta în instanţă măsura Barnevernet. Până în acest moment nu s-au stabilit termenele procesului.

-    Cazul Bodnariu se află în faza de „follow-up“, în care Serviciul de protecţie a copilului pregăteşte măsurile care vor fi luate pentru fiecare dintre cei cinci copii.

-    Autorităţile norvegiene păstrează confidenţialitatea asupra informaţiilor privitoare la acest caz, aşa cum este stabilit prin lege.

-    În trecut, cazuri precum cel al familiei Bodnariu au creat tensiuni diplomatice între Norvegia şi ţări din Europa sau Asia şi au dat naştere unor acţiuni ilegale. Presa internaţională a mediatizat cazul unui detectiv particular din Polonia, Krysztof Rutkowski, care, pe parcursul anului 2011, a răpit doi copii aflaţi în plasament în Norvegia şi i-a redat părinţilor naturali. El a acţionat în cazul unui adolescent de origine rusă şi a unei fetiţe de origine poloneză. În ambele cazuri, părinţii plecaseră din Norvegia după pierderea legală a copiilor. Adolescentul şi fetiţa au fost aduşi în ţările lor de origine, detectivul folosindu-se de metode ilegale de trecere a graniţelor. Copiii au rămas în cadrul familiilor lor naturale.

Ce se speculează:

-    Copiii familiei Bodnariu ar fi fost puşi în grija statului norvegian din pricina îndoctrinării religioase la care erau supuşi de către părinţii lor. În realitate, în Norvegia nu există menţiuni legale în privinţa educaţiei religioase pe care părinţii o dau copiilor. Legea protecţiei copilului prevede că părinţii nu au voie să acorde „îngrijire alternativă pe baza religiei“. Cultul penticostal are în doctrina sa un capitol care poate trece drept îngrijire alternativă: penticostalii cred în vindecările divine. Bolnavii sunt unşi cu untdelemn într-un ritual de vindecare.

-    Copiii familiei Bodnariu ar urma să fie daţi spre adopţie. În realitate, procedura de adopţie este o măsură pe care statul norvegian o evită, întrucât au fost cazuri în care părinţii naturali au câştigat procese la CEDO. Ministerul Afacerilor Externe a precizat că, în trecut, şase astfel de cazuri au fost soluţionate fie cu repatrierea copiilor în România, fie prin restituirea copiilor către familiile lor rezidente în Norvegia.

-    Presa din Norvegia neglijează cu bună ştiinţă cazul familiei Bodnariu. În realitate, asemenea cazuri nu sunt neobişnuite pentru norvegieni. 53.000 de copii primesc anual diverse forme de ajutor din partea Serviciului de protecţie a copilului din Norvegia.

-    Copiii emigranţilor sunt luaţi pentru a fi daţi familiilor de homosexuali din Norvegia. Presa din Lituania a relatat cu privire la cazul unei familii de lituanieni a căror fetiţă a fost încredinţată unui cuplu de lesbiene din Norvegia. Aceasta nu este însă o practică generalizată. Copiii sunt încredinţaţi, conform legii, unor familii în care ambii soţi deţin certificate care atestă că au capacitatea, timpul, energia, conoştinţele şi resursele să crească un copil înstrăinat.