Ce spune Ministerul Justiţiei despre eliminarea posibilităţii sancţionării disciplinare a judecătorului pentru nerespectarea deciziilor CCR

Ministerul Justiţiei transmite, miercuri, precizări după ce avizarea legilor justiţiei de către CSM a adus în spaţiul public o serie de critici cu privire la eliminarea de către Ministerul Justiţiei din proiectul Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor a posibilităţii sancţionării disciplinare a judecătorului pentru nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, în favoarea aplicării unei dispoziţii obligatorii a dreptului UE.

”Din nicio prevedere a celor trei proiecte nu reiese faptul că se ignoră caracterul obligatoriu al deciziilor CCR, nicio prevedere a legii nu stipulează caracterul facultativ al acestora” arată Ministerul Justiţiei.  

Sursa citată precizează că prevederile art. 147 alin.(4) din Constituţie rămân neatinse.  

”Proiectele nu reglementează raporturile dintre Constituţia României şi Tratatele Europene, ci au cu totul şi cu totul alt scop şi conţinut normativ”, mai arată ministerul.  

Potrivit sursei citate, ”prevederea din legea în vigoare în sensul că judecătorul ar fi pasibil de sancţiuni disciplinare în cazul nerespectării unei decizii a CCR este redundantă şi lipsită de logică în raport de obligativitatea şi a altor izvoare de drept”.  

”Pentru un judecător, toate izvoarele de drept cu caracter obligatoriu sunt şi rămân obligatorii, iar judecătorul trebuie să aibă deplina libertate şi independenţă în interpretarea, armonizarea, înlăturarea lor (în caz de conflict) şi aplicarea lor. Pe de altă parte, a reglementa în lege faptul că judecătorul este pasibil de sancţiune disciplinară dacă nu aplică o decizie (obligatorie) a CCR este echivalent cu reglementarea conform căreia un judecător este pasibil de sancţiune disciplinară în cazul în care nu aplică o prevedere legală (la fel de obligatorie) sau alt izvor de drept cu caracter obligatoriu (o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu)”, se mai arată în comunicatul Ministerului Justiţiei.  

Instituţia explică că ”tocmai aceasta este raţiunea construcţiei întregului capitol privind răspunderea disciplinară din proiectul de lege - care cuprinde nu mai puţin de 4 articole (art. 271-art. 274) - particularizarea abaterii disciplinare prin referire doar la deciziile CCR ducând la o concluzie greşită şi la o interpretare contrară scopului urmărit de legiuitor”.  

De asemenea, ministerul face precizări ”în legătură cu corecta interpretare a corelaţiei dintre dreptul intern şi dreptul european, prevederi clare ale Constituţiei României, Tratatelor Europene la care România, în mod suveran, a aderat sau a decis să ia parte.  

”Numeroase decizii ale CJUE lămuresc armonios, logic şi limpede problema chiar şi pentru un cititor nespecializat juridic”, mai arată ministerul care face referire la mai multe documente în acest sens.  

Ministerul mai face referire la recentul raport privind Statul de Drept, publicat la 13 iulie 2022, în care  se precizează: ”Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi, în special, faptul că nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale constituie o abatere disciplinară în temeiul dreptului naţional, o instanţă română a sesizat CJUE cu o cerere de decizie preliminară, context în care Curtea de Justiţie a statuat că instanţele naţionale trebuie să poată examina compatibilitatea dispoziţiilor naţionale cu dreptul Uniunii, indiferent dacă acestea au fost sau nu declarate constituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale naţionale. Curtea a precizat totodată că dreptul Uniunii se opune oricărei reglementări sau practici naţionale care ar angaja răspunderea disciplinară a unui judecător naţional pentru nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale contrare dreptului Uniunii. Pentru a răspunde acestor preocupări, în contextul procedurii legislative de elaborare a noilor legi în domeniul justiţiei, s-a propus abrogarea prevederii privind abaterea disciplinară de a nu lua în considerare o decizie a Curţii Constituţionale”(pag. 28-29)

”Pe de altă parte, acest Raport evaluează similar şi fără discriminări situaţia existentă în toate statele membre ale UE, fiind un important instrument în păstrarea standardelor privind drepturile, libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, democraţia, libertatea presei şi independenţa Justiţiei, respectiv valorile fundamentale pe care este clădită Uniunea Europeană şi ordinea juridică creată suveran de statele membre, inclusiv România, în cadrul acestei uniuni, considerată unanim pe plan global drept cea mai sofisticată construcţie statal – juridică unională de state suverane care garantează în cel mai înalt grad libertatea, prosperitatea şi Justiţia pentru cetăţenii statelor suverane membre care o compun”, mai arată ministerul. 

Instituţia susţine că ”se impune cu uşurinţă concluzia că între dreptul unional, dreptul naţional şi suveranitatea naţională este o legătură directă şi subtilă, pe de o parte, dreptul unional nu poate izvorî decât prin manifestarea suveranităţii naţionale a statelor membre, ca state organizate pe principiul legalităţii şi al regulii de drept, bazate deci pe constituţionalitate şi legalitate naţională, garantată de o justiţie independentă”. 

”Suveranitatea naţională îşi găseşte expresia împlinirii unuia dintre rolurile sale majore – garantarea drepturilor şi libertăţii cetăţenilor naţionali, a prosperităţii acestora – pe un plan superior, prin intermediul dreptului unional şi a construcţiei unionale europene. Iată de ce, în concluzie, la o examinare atentă, preocuparea celor care se tem de diminuarea suveranităţii prin valorizarea dreptului unional în relaţia corectă cu dreptul naţional, aşa cum a fost consfiinţită suveran prin tratatele unionale, este nu numai nejustificată, ci se plasează la un nivel inferior de ambiţii, aşteptări şi împliniri a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor noştri, deşi reclamă contrariul. Expresia superioară a dezvoltării principiului diriguitor şi fundamental în construcţia statală, principiul suveranităţii naţionale, este dezvoltarea şi manifestarea sa liberă, prin instituţiile statului manifestându-se eficient în concert european, în cadrul Uniunii Europene”, se mai arată în comunicat.