Care este diferenţa între doza 3 suplimentară de vaccin COVID-19 şi doza 3 de rapel (booster)

Autorităţile au emis astăzi instrucţiunile privind administrarea dozei suplimentare şi dozei de booster pentru vaccinarea anti-COVID. Schema de imunizare completă pentru serurile pe bază de ARNm, Comirnaty şi Spikevax, constă în administrarea a 2 doze, conform autorizării emise de Agenţia Europeană a Medicamentului.

Astfel, EMA a autorizat:

• Administrarea unei doze suplimentare (doza 3) de Comirnaty sau Spikevax la persoane cu imunodepresie severă, cu vârsta peste 12 ani, la interval de cel puţin 28 de zile după doza 2;

• Administrarea unei doze de rapel (booster) la persoanele cu vârsta peste 18 ani, după cel puţin 6 luni de la administrarea dozei 2.

Condiţii de administrare a dozei 3 - suplimentară

În cazul persoanelor sever imunocompromise, cu vârsta peste 12 ani, se poate administra o doză suplimentară (doza 3) ca parte a schemei de vaccinare primară, după un interval de minim 28 de zile şi până la 4 luni de la doza 2.

Această doză se administrează doar în baza recomandării medicului curant, specialist sau medicului de familie care are în monitorizare pacientul.

Pentru vaccinul Comirnaty (Pfizer BioNTech)

• schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 21 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.

Pentru vaccinul Spikevax (Moderna):

• schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 28 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.

Pentru vaccinul AstraZeneca

• schema de vaccinare primară include 2 doze
• O persoană care s-a vaccinat cu acest ser, işi poate face doza trei doar cu un vaccin ARNm
• românia nu administrează doza trei cu vaccin AstraZeneca, chiar dacă Agenţia Medicamentului o recomandă

Programare la vaccinare

Persoanele eligibile pentru doza 3 suplimentară se pot prezenta la centru de vaccinare fie direct, fie cu programare prealabilă în platforma naţională de programare a imunizării

Categorii de persoane considerate sever imunocompromise:

• Pacienţi oncologici (tumori maligne solide şi hematologice) în tratament activ (chimioterapie, radioterapie, terapie moleculară/biologică şi alţi agenţi biologici care sunt clasificaţi ca imunosupresori sau imunomodulatori);
• Pacienţi oncologici în stadii avansate de boală, cu sau fără tratament activ anterior (radioterapie, chimioterapie, terapie moleculara, terapie imunosupresoare);
• Pacienţi post-transplant de organe solide cu sau fără tratament imunosupresor;
• Pacient cu transplant de celule stem hematopoetice cu sau fără tratament imunosupresor;
• Pacienţi cu imunodeficienţe severe cauzate de imunodeficienţe primare, congenitale (ex: sindromul DiGeorge, Sindrom Wiskott-Aldrich, etc) şi dobândite, respectiv:
• Pacienţi cu infecţie HIV în orice stadiu, fără tratament sau în stadiu de SIDA (CD4<200 mmc), cu sau fără tratament antiretroviral;
• Imunodeficienţa secundară cauzată de administrarea unui tratament imunosupresor:
• Radioterapie;
• Chimioterapie: agenţii chimioterapici pentru cancer sunt clasificaţii ca imunosupresori severi;
• Terapii biologice (moleculare, celulare): anticorpi monoclonali, anticorpi bispecifici, CAR-T (Chimeric Antigen Receptor T), blocanţi TNF, etc;
• Tratament cu cortizon şi cu produse derivate administrate sistemic: tratament activ cu doze mari (> 20 mg prednison sau echivalentul pe zi când se administrează mai mult de 2 săptămâni);
• Alte terapii cu efecte imunosupresoare (ex: remisive sintetice convenţionale, remisive sintetice ţintite);