Bogdan Aurescu și alți doi judecători CIJ critică aspru Avizul Consultativ privind practicile Israelului în teritoriul palestinian ocupat

Curtea Internațională de Justiție a adoptat la 19 iulie un Aviz Consultativ privind consecințele juridice ale politicilor și practicilor Israelului în teritoriul palestinian ocupat (din 1967, care include Cisiordania/West Bank, Ierusalim și Gaza) concluzionând că ocupația este ilegală pe baza constatării unor încălcări ale dreptului internațional umanitar si drepturilor omului, respectiv ale dreptului la autodeterminare al poporului palestinian. 

Față de decizia Curții, judecătorul român Bogdan Aurescu a elaborat o opinie separată foarte bine argumentată împreună cu doi alți judecători - cei mai experimentați judecători ai Curții Internaționale de Justiție (CIJ), cu cea mai mare vechime în instanța de la Haga, și foști Președinți ai CIJ - Peter Tomka (slovac) și Ronny Abraham (francez).

Conform opiniei separate, judecătorul Aurescu a arătat că avizul consultativ al CIJ ar fi trebuit să fie mai pragmatic, mai nuanțat, mai echilibrat și mai cuprinzător și și-a exprimat regretul că avizul nu a precizat că Israelul și Palestina au obligația să reia fără întârziere negocierile directe pentru a ajunge la „soluția celor două state”, care este definită de Consiliul de Securitate al ONU în mai multe rezoluții relevante și în Acordurile de la Oslo din 1993 și 1996 (ce stabilesc parametrii și obiectivele Procesului de Pace în Orientul Mijlociu), care au fost ignorate în Avizul Consultativ adoptat de CIJ si care stabilesc obiectivul celor „două state” și cadrul de negociere pentru a ajunge la această soluție dorită puternic de toată comunitatea internațională și de ONU. Cei trei judecători și-au exprimat îngrijorarea că astfel a fost ignorat obiectivul major privind „coexistența pașnică a popoarelor israelian și palestinian”.

In acest sens, judecătorul Aurescu și ceilalți doi foști Președinți ai Curții și-au exprimat nemulțumirea față de faptul că impactul juridic al Acordurilor de la Oslo și al rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate a fost în mare măsură ignorat în redactarea avizului CIJ. În acest context, Aurescu argumentează că așa cum Palestinei trebuie să îi fie respectat de către Israel dreptul la autodeterminare, Israelului trebuie să îi fie respectat dreptul la securitate, acest „pachet” – dreptul la autoderminare și dreptul la securitate (atât al Israelului, cât și al Palestinei) - fiind în centrul rezoluțiilor Consiliului de Securitate și Acordurilor de la Oslo. Mai mult decât atât, cei trei judecători consideră că „soluția celor două state” este direct legată de dreptul la securitate al celor două state: frontierele, care definesc teritoriile ambelor state, inclusiv ale statului palestinian, sunt strâns legate de asigurarea securității celor două state, Israel și Palestina.

Judecătorul român Bogdan Aurescu a criticat, alături de ceilalți doi judecători foarte experimentați, faptul că avizul nu a atras atenția Consiliului de Securitate și Adunării Generale a ONU asupra necesității de a sprijini înființarea unui stat palestinian, cu scopul de a atinge obiectivul coexistenței statului Israel și statului Palestina, care să trăiască în pace și securitate, cu granițe sigure și recunoscute.

Judecătorii CIJ au afirmat și că este incorect din punct de vedere juridic să se afirme, așa cum a precizat Avizul Consultativ, că prezența Israelului în Teritoriul Palestinian Ocupat este ilegală și că, prin urmare, trebuie să se retragă imediat fără nicio garanție în ceea ce privește dreptul său la securitate, care este unul dintre elementele cruciale necesare pentru realizarea unei păci durabile. In realitate, conform dreptului internațional, nu ocupația, ci intenția de anexare și anexarea de către Israel a unor părți ale Teritoriului Palestinian Ocupat sunt ilegale și această temă ar fi trebuit să fie în centrul Avizului. Conform dreptului internațional, ocupația în sine, fiind temporară prin natura sa, trebuie să înceteze de îndată ce nu mai este necesară pentru realizarea securității puterii ocupante, în cazul de față Israelul, în timp ce anexarea trebuie încetată imediat, fiind o situație ilegală, lovită de nulitate, în dreptul internațional contemporan.

Cei trei judecători concluzionează exprimându-si îngrijorarea că Avizul nu va fi capabil să fie util obiectivului de obținere a „soluției celor două state”, care să permită coexistența pașnică a celor două popoare, israelian și palestinian.