Băsescu vrea reconciliere. E sincer?

Mesajul de reconciliere lansat miercuri de preşedintele Băsescu a venit oarecum pe neaşteptate, în acest moment politic tensionat. Să nu ne imaginăm însă că Traian Băsescu chiar aşteaptă ca vechii săi rivali politici să-i cadă imediat în braţe, implorând iertare. Ar însemna să-l considerăm pe şeful statului un naiv, ceea ce el nu este. El poate fi doar nesincer sau sincer.

  Lipsa de sinceritate ar însemna ca Traian Băsescu să fi lansat acest apel tocmai pentru a fi refuzat. Şi pentru a pretinde apoi că nu poate să se poarte frumos cu nişte oameni care au refuzat să-i strângă mâna, atunci când el le-a întins-o cu generozitate. Atunci când le-a dat o şansă, ultima. Trucul e vechi.

Dar Traian Băsescu poate tot atât de bine să fie sincer - şi chiar probabilitatea în acest sens este mai mare. Preşedintele a înţeles, poate, că a continua războiul împotriva tuturor înseamnă a eşua într-o fundătură.

A câştigat alegerile cu lacrimi, sudoare şi sânge. Dar o jumătate din ţară nu îl mai susţine şi el nu va mai putea opri tendinţa descrescătoare din topurile de încredere publică, în condiţii economice foarte grele şi într-o permanentă criză politică. Nu are majoritate parlamentară. Iar alegerile anticipate ar fi o nebunie, într-o ţară dependentă de finanţarea externă, fără un guvern legitim şi fără buget.

Desigur, preşedintelui i-ar fi relativ uşor să facă repede o majoritate parlamentară de strânsură, racolând liberali şi pesedişti atraşi de mirajul puterii. Amatori se vor găsi. Dar asta l-ar izola pe mai departe pe preşedinte de cei cinci milioane de alegători care nu l-au votat şi de milioanele de nemulţumiţi care se vor tot aduna în dificilul an 2010.

Aparent, o majoritate racolată ar fi o construcţie politică durabilă. În realitate, ar fi reconstituirea unui sistem osificat şi piramidal, aşa cum România a avut în legislaturile 1992-1996 şi 2000-2004. Construind un asemenea sistem, care în mod sigur va repeta abuzurile trecutului,Traian Băsescu nu ar face decât să intre şi el direct în trecut. Iar mandatul său va fi marcat, oricum, de suspiciunea fraudării alegerilor, indiferent de ce decizie va lua acum Curtea Constituţională.

Toate acestea vor putea fi evitate doar prin construirea unei relaţii corecte cu parteneri din zona adversă. Dar relaţii instituţionale, bazate pe înţelegeri transpartente şi nu pe încercări de a dezbina partide. Preţul unei asemenea păci va fi, desigur, mare. Fiindcă partenerii de negocieri îl vor ridica, pe măsura tensiunii existente acum între tabere şi a suspiciunilor generate de atâtea alianţe prăbuşite.

Pare cumva nedrept pentru Traian Băsescu, învingător în alegeri, să plătească atât de greu pentru chiar victoria sa. Dar dacă nu va plăti preţul, ce variantă îi va rămâne?

Dacă propunerea lui de reconciliere a fost sinceră - şi foarte probabil, a fost - preşedintele nu ar trebui să se considere ofensat pentru că deocamdată i s-a răspuns cu un refuz, atât de PSD cât şi de PNL. Ar trebui doar să se simtă încurajat să facă în continuare alţi câţiva paşi, venind cu propuneri concrete.

Ar fi o frumoasă probă a sincerităţii şi, mai mult decât atât, o şansă extraordinară pentru România.