Arma-minune a cercetătorilor militari români care poate salva vieţi în teatrele de operaţiuni

Cercetătorii Facultăţii de Mecatronică şi Sisteme Integrate de Armament, din cadrul Academiei Tehnice Militare, sunt pe cale să pună la punct o armă-minune, care poate salva vieţi în zone de conflict în care se poartă războaie neconvenţionale.

La prima vedere, pare o contradicţie în termeni. Realitatea bate însă filmul, după cum se spune. Este vorba de o armă care poate folosi atât muniţie de război letală, cât şi muniţie neletală.

În misiunile multinaţionale disponibilitatea şi utilizarea armelor neletale de către forţele expediţionare aliate prezintă variaţii mari. Astfel, militarii se pot confrunta nu numai cu militari inamici, dar şi cu populaţie ostilă, care poate riposta.

În astfel de situaţii, armele cu muniţie duală sunt soluţia cea mai bună pentru a descuraja atacurile, fără însă a face victime în rândul civililor. În iunie 2003, militarii americani au fost nevoiţi să deschidă focul asupra participanţilor la o demonstraţie ce s-a desfăşurat la Bagdad, care deveniseră foarte agresivi. O persoană a fost ucisă şi o alta a fost rănită. Dacă militarii ar fi beneficiat de arme cu muniţie duală nu s-ar fi înregistrat nicio victimă.
Exact pentru situaţii de acest gen a fost demarat proiectul ”Compose”, finanţat cu fonduri europene şi câştigat de consorţiul format din Academia Tehnică Militară, Agenţia de Cercetări pentru Tehnică şi Tehnologii Militare şi Uzina Mecanică Sadu.

”Proiectul vine în întâmpinarea nevoilor actuale şi viitoare ale militarilor NATO, fie ei americani, europeni şi, bineînţeles, români. Consorţiul doreşte să dezvolte un sistem de armament de calibru mic rapid convertibil, ce are posibilitatea să utilizeze două tipuri de muniţie. O muniţie standard NATO pentru efectul letal şi un alt tip de muniţie pentru efect neletal. Conversia între cele două tipuri de tragere - letală şi neletală - urmează a se face în timp operativ, doar prin schimbarea rapidă a ţevii. În acest fel sistemul va deveni extrem de util trupelor de ordine care  îşi vor putea adapta tacticile de intervenţie în funcţie de nevoile imediate”, a explicat directorul proiectului, lt.col.conf.univ.dr.ing. Marius Cârmaci, de la Catedra de Inginerie a Sistemelor de Armament şi Mecatronică.

Niciun stat nu a fost capabil până acum să pună la punct o astfel de armă cu tragere duală. Există însă doar kituri de conversie pentru anumite arme, astfel încât să poată folosi şi muniţie neletală.

Puşcă AKM, modificată pentru muniţie neletală

Proiectul a demarat în 2014 şi va fi finalizat anul acesta. Cercetătorii Academiei Tehnice Militare sunt foarte aproape să pună la punct o armă care va folosi muniţie duală.

Cercetării au avut dificila misiune de a rezolva o contradicţie în cazul armei-minune: eliminarea riscului de a produce răni permanente sau deces, pe de o parte, dar şi dezvoltarea unei energii suficiente pentru ca muniţia să producă efectul scontat asupra ţintei, pe de altă parte.

Pentru asta au pus la punct mai multe teste balistice, care i-au ajutat să găsească cea mai bună soluţie. Scopul proiectului a fost acela de a aduce cât mai puţine modificări armelor de război pentru ca acestea să poată însă folosi şi muniţie neletală.

Pentru muniţie au fost încercate mai multe materiale, printre care compuşi siliconici, mase plastice, polimeri, teflon sinterizat şi chiar baloane umplute cu făină. Pentru propulsie s-a optat pentru o pulbere balistică (praf de puşcă) ce dezvoltă o energie cinetică mai redusă. Compoziţia finală a muniţiei care va fi folosită la armele cu tragere duală este însă secretă.

Specialiştii au adaptat trei arme – o puşcă AKM, un pistol de calibrul 9 mm şi un aruncător de grenade de calibrul 40 mm, cărora le-au modificat mecanismele de tragere a focului, dar şi alte componente.

Cercetarea ştiinţifică, pe primul plan

Directorul proiectului, Marius Cârmaci, a explicat că lucrul la acest program nu s-a rezumat la cercetarea propriu-zisă. ”Sunt angrenaţi studenţi, masteranzi, doctoranzi, profesori. Deci, proiectul are o componentă de cercetare ştiinţifică”, spune Marius Cârmaci. O parte din fondurile acestui proiect a fost folosită pentru achiziţia de echipamente de cercetare, extrem de utile savanţilor români specializaţi într-un domeniu rar întâlnit în statele europene: ingineria sistemelor de armament.

”Peste 40% din bugetul proiectului a fost destinat achiziţiei de echipamente de laborator. Au fost cumpărate, printre altele, un radar balistic, o cameră de detonaţie, camere de filmare ultrarapidă, traductori, echipamente extrem de utile muncii noastre. Toate acestea au efect direct asupra actului educativ”, a mai spus cercetătorul.