A murit unul dintre ultimii supraviețuitori ai lagărului nazist de la Auschwitz. Viața dramatică a Ștefaniei Hecht

Asociația Maramureș Heritage a anunțat decesul uneia dintre supraviețuitorii Holocaustului: Ștefania Hecht, născută pe 15 februarie 1928, la Șomcuta Mare – Maramureș (la acea vreme, județul Satu Mare). Avea 96 de ani.

Rămasă orfană de mică – mama ei a murit când avea cinci ani, iar tatăl s-a prăpădit când ea avea zece ani – la 16 ani, după ce a fost deja în două ghetouri, a ajuns la Auschwitz, alături de mătușa, fratele și sora ei.

Viața a fost cât se poate de dură cu ea, dar a supraviețuit.

Tatăl ei, Naftali (Anton) și mama ei, Perl Rivka Kohn, au mai avut patru copii în afară de Ștefania, printre care Rachel, Iosif (1925-1945), Eugen(1932-1944) și Leah (sau Leonida, 1932-1944).

La câțiva ani după ce și-a pierdut mama a murit și sora ei mai mare, Rachel, din cauza unei boli pulmonare. Tatăl ei a murit în 1938, după ce a suferit un atac cerebral în timp ce încerca să stingă un incendiu în casa unui vecin.

Toată familia a fost ucisă

O rudă a luat-o în grijă, dar în 1940, când această parte a României a fost cedată Ungariei, a fost obligată de autorități să se întoarcă a Șomcuta Mare. Mai întâi mătușa ei, apoi ea și frații ei, au fost duși întâi într-un lagăr de lângă Baia Mare, apoi au ajuns la Auschwitz, în mai 1944.  Mătușa și frații eu au fost uciși ulterior.

Ștefania a muncit forțat la Auschwitz, apoi a fost transferată la o fabrică de muniții din Sudetenland, unde a lucrat până la sfârșitul războiului, scrie portal.ehri-project.eu.

După eliberare a ajuns la Praga, la Budapesta, apoi la Satu Mare, unde a fost tratată într-un spital, înainte de a se întoarce la Șomcuta Mare, unde a rămas până în 1949, alături de un văr și soția acestuia.

Pentru că nu mai avea pe nimeni din familia ei, a vrut să plece în Israel. În timpul petrecut într-un orfelinat din România, unde se pregătea pentru plecare, l-a cunoscut pe cel care i-a devenit soț, Zoltan (Mendel) Hecht, care-și pierduse, și el, părinții la Auschwitz.

După căsătorie însă nu au mai plecat în Israel, au rămas în România până în 1964, când au decis, totuși, să emigreze. Mai întâi în Italia și apoi, deși plănuiau să ajungă în Israel, au accceptat sfatul pretenilor lor și au plecat în Statele Unite. S-au stabilit în Brooklyn, New York, și au avut trei copii.

Soțul ei, născut în 1922, a murit în 1997.