A murit revoluţionarul Claudiu Iordache: „Şocul plecării sale este copleşitor”

Claudiu Iordache, una dintre figurile-simbol ale Revoluţiei Române din Decembrie 1989 de la Timişoara, a murit pe data de 20 noiembrie, la vârsta de 79 de ani. Soţia şi cei doi fii acuză o eroare medicală: „Ar fi putut fi în viaţă în acest moment dacă aceia chemaţi în ajutorul vieţii lui ar fi pus un diagnostic corect, urmat de un tratament salvator”, se arată pe pagina de Facebook a acestuia.

El fost demonstrant în Revoluţia Română din Timişoara din primele ore, în primul oraş declarat de revoluţionari liber de comunism. Este unul din cei 11 membri fondatori ai Societăţii Timişoara, organizaţie înfiinţată în prima lună după Revoluţia din decembrie 1989 „ca urmare a confiscării acesteia, la Bucureşti, de către nomenclatura comunistă”, scrie DCnews.

Claudiu Iordache a fost director general al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, din 2004 până în martie 2018, când a fost demis într-un mod controversat. Anterior a deţinut diverse funcţii publice, fiind şi parlamentar în Adunarea Constituantă (1990-1991).

A fost poet, dramaturg, prozator, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor, dar a avut şi activitate publicistică.

Familia sa a scris pe Facebook că „a plecat atât de neaşteptat, de nedrept, încât şocul plecării sale este copleşitor, striveşte sub greutatea lui cuvintele care ar încerca să înţeleagă.”. Soţia şi cei fii ai lui Claudiu Iordache spun că decesul a fost provocat de o eroare medicală: „Ar fi putut fi în viaţă în acest moment dacă aceia chemaţi în ajutorul vieţii lui ar fi pus un diagnostic corect, urmat de un tratament salvator. Dacă empatia, umanitatea le-ar fi condus paşii pe drumul salvării unei vieţi. Din nefericire, nu a fost să fie aşa. Şi el a plecat. A plecat luând cu el întreaga lume dinlăuntrul său: o bogăţie uriaşă de sentimente, de emoţii, de gânduri, de cunoştinţe! A plecat cu tot ceea ce era al lui, şi nu va putea fi înlocuit niciodată de nimeni!”

Aceştia spun că: „Actele sale de curaj, personalitatea lui extraordinară au marcat istoria Anului 1989 în România şi în lume, precum şi istoria celor trei decenii ce i-au urmat. Poet fragil, sensibil, tulburător, reflectând în poemele sale realitatea oglindită în propria inimă, scriitor puternic, complex, impresionant, privind neobosit lumea prin ochii luptătorului pentru Libertate şi Dreptate, un erudit, un intelectual profund, un spirit înalt, frumos, generos, mereu dedicat celuilalt, mereu dedicat Libertăţii, pe care a iubit-o ca pe un ţel suprem al vieţii sale!”

Familia subliniază că, Claudiu Iordache s-a lovit de nenumărate ori de „zidul tăcerii ori indiferenţei lumii în care trăim, dar nu a încetat o clipă să spere că poate produce schimbarea reală, nu a încetat o clipă să scrie, să gândească planuri de acţiune, prin fiecare cuvânt şi pas al său căutând să-i aducă şi pe ceilalţi pe drumul Libertăţii şi al Adevărului.”

„A avut momente de reuşită, dar şi prea multe momente în care s-a simţit singur, într-o lume care nu dorea să audă de lupta pentru aceste valori supreme, într-o lume care nu dorea să-i fie reamintită frumuseţea şi importanţa Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi datoriile de suflet pe care le avem faţă de memoria celor care atunci şi-au dat viaţa pentru Libertate.”

Familia spune că acesta va rămâne în sufletele lor, iar dragostea pentru el va rămâne întreagă atâta timp cât ei vor trăi pe pământ.

„Ne rugăm lui Dumnezeu să-i primească în Lumina Lui sufletul bun şi frumos, curajos şi generos, înalt şi drept, să-l odihnească în Lumina şi în Pacea Lui eternă, aşa cum merită! Şi Îl mai rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să-i putem îndura absenţa din viaţa noastră, până când ne vom reîntâlni în Lumină şi în Înalt! Odihneşte-te în pace, iubitul nostru Claudiu, iubitul nostru soţ şi tată şi prieten şi Însoţitor! Te iubim pentru totdeauna! Pentru totdeauna împreună! Cristina Maria, Claudiu Cristian, Claudiu Alexandru. Fiinţele cele mai dragi sufletului tău!” a fost scris pe pagina de Facebook.

Distincţii:

• Medalia “Revoluţia Română din Decembrie 1989” (1991)
• Diploma şi Medalia Aniversară “10 ani de la Revoluţia Română” (1999)
• Ordinul Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (2004)
• Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2004)
• Cetăţean de onoare al oraşului Timişoara (2014)

Premii:        

• Literatura SF: premiul I şi III, anii 1977/1978
• Premiul UNITER: Un Tomis Întârziat, premiul II pentru Teatru Radiofonic, regia Adrian Pintea.
• Fişa bibliografică a autorului în Dicţionarul General al Literaturii Române – Academia Română (2005)