2000 - 2004 - Atotputernicul Năstase

După hărmălaia guvernării CDR, revenirea la putere a PSD aducea măcar o speranţă: stabilitatea politică, generată de un partid disciplinat, condus cu mână forte de Adrian Năstase şi aflat în consens politic cu preşedintele Ion Iliescu. Guvernarea Năstase a consolidat firava creşere economică începută în anul 2000.

De remarcat este faptul că, în timp ce cursul euro creştea vertiginos - de la 19.900 de lei/euro în 2000 la 40.500 de lei/euro în 2004 - inflaţia a scăzut continuu şi a ajuns pentru prima dată la o singură cifră în 2004 (9,7). Cu un leu tot mai slab, dar şi cu o inflaţie tot mai mică, Produsul Intern Brut al României din acei ani ajungea la performanţe fără precedent.

Creşterea economică a fost, în 2000, de 2,1%, pentru ca în 2004 să ajungă la 8,5%. Asta în condiţiile în care deficitul bugetar a scăzut constant. Abia în ultimul an al mandatului Năstase deficitul bugetar a crescut brusc - veneau alegerile. Din ce a venit creşterea economiei, în perioada 2000-2004? La această întrebare răspunde analistul economic Ilie Şerbănescu: „Eliberarea cursului de schimb, dublată de o reducere a impozitului pe profitul realizat din activităţile de export a impulsionat decisiv exporturile, fapt care a adus mai multă valută în economie şi a ajutat inclusiv la reducerea deficitului bugetar".

Pixul lui Mischie

Guvernul PSD a preluat în mod creativ legea descentralizării finanţelor publice, adoptată de guvernarea anterioară. Potrivit acestei legi, semnificative resurse financiare n-au mai luat calea bugetului central, ci au rămas în mâinile autorităţilor locale şi, mai ales, judeţene.

Şefii de Consilii Judeţene sau început să redistribuie discreţionar aceste resurse către localităţile din subordine, cumpărând astfel loialităţi politice. Emblema acestui mod de guvernare a fost preşedintele CJ Gorj, Nicolae Mischie, care a afirmat că soarta comunelor din judeţ stă în pixul lui. Aşa s-a născut conceptul de baroni locali, ca exponenţi au puterii locale absolute şi corupte.

În acelaşi context, apare pentru prima oară o noutate: datoria publică locală. Autorităţile locale prind curaj şi încep să emită obligaţiuni sau alte titluri de valoare, garantate cu veniturile locale, independente de bugetul de stat.

Temelia boom-ului imobiliar

O altă noutate a acestei guvernări este implementarea pe scară largă a creditului ipotecar, germenele viitoarelor creşteri economice şi al boom-ului imobiliar, dar şi al crahului ce a urmat. Programele ipotecare ale Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi posibilitatea oricărui cetăţean de a garanta cu viitoarea locuinţă a animat semnificativ acest sector, dar a dus şi la creşterea preţurilor locuinţelor.

Este şi momentul în care iau amploare masive investiţii publice în construcţii, cum ar fi realizarea celor 400 de săli de sport, lucrări atribuite în general clientelei politice. Un nărav care nu a dispărut nici până în ziua de azi.

Vând ieftin, cumpăr scump

Guvernarea Năstase a marcat fundamental supremaţia deciziei politice asupra celei economice. În contextul în care România aspira la aderarea la NATO şi la UE, guvernul a luat cel puţin două decizii menite a-i uşura atingerea acestor obiective: privatizarea Petrom în beneficiul austriecilor de la OMV şi contractul pentru construirea autostrăzii Transilvania în beneficiul firmei americane Bechtel.

Prima a atras mult prea puţini bani la buget, prin preţul stabilit şi prin valoarea redevenţei de concesiune. Cea de-a doua secătuieşte acelaşi buget şi în ziua de azi, prin modul în care a fost negociat contractul.

Primele „pensii nesimţite"

În anul 2001 a intrat în vigoare o nouă lege a pensiilor, care ţinea seamă de principiul contributivităţii. Doi ani mai târziu, guvernul deschidea prima uşiţă sprea calea care avea să fie numită „pensiile nesimţite".

Guvernul adopta o ordonanţă de urgenţă prin care pensiile diplomaţilor nu mai erau calculate pe principiul contributivităţii, ci ca procent (80%) din salariul avut la sfârşitul carierei. Au urmat în 2004, pe aceeaşi procedură, funcţionarii din penitenciare, magistraţii şi personalul auxiliar din instanţe. Fenomenul „pensii nesimţite" era abia la început.