Universitățile au eșuat în încurajarea studenților de a sesiza cazurile de hărțuire sexuală

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești (ANOSR) a publicat o analiză care are la bază răspunsurile oficiale primite de la 52 de universități cu privire la cazurile de hărțuire sexuală.

  „În presă, în social media, în grupurile de prieteni auzim tot mai des de cazuri de hărțuire sexuală în universități, însă cum stă situația la nivel instituțional? În perioada februarie-martie am cerut, prin legea 544 privind accesul la informațiile de interes public, toate sesizările privind cazurile de discriminare și hărțuire sexuală din ultimii 5 ani din toate universitățile publice”, arată postarea ANOSR pe pagina oficială de Facebook. 

Ce spun cifrele

În 5 ani universitari în toate cele 52 de universități au existat doar 14 sesizări privind fapte de hărțuire sexuală și 22 de sesizări privind discriminarea.

„Vedem astfel că universitățile eșuează în a încuraja studentele și studenții să sesizeze aceste cazuri: prin lipsa de informare, prin lipsa de reglementări, prin procesul dificil de a sesiza cazurile și prin lipsa unor soluții reale, comunicate transparent.”, a mai precizat sursa.

Lipsa de informare se vede în date:

• doar 23%, adică 12 universități din 52, menționează clar cum se face o sesizare.
• doar 25%, adică 13 din 52 de universități, menționează ce se întâmplă în urma depunerii unei sesizări.

Cine sunt hărțuitorii

Potrivit ANOSR, în 23 de cazuri, autorul faptei de hărțuire/discriminare este un profesor, iar victime este un student/ă.

În 5 cazuri autorul faptei de hărțuire/discriminare este un profesor, iar victima un/o profesor/oară.

De asemenea, 20 din cele 21 persoane hărțuite sunt femei, iar 14 din 15 autori ale faptelor de hărțuire sunt bărbați. Doar o femeie este hărțuitoare.

În postarea de pe Facebook se precizează că cifrele arată un „dezechilibru de puteri: în general profesorii cu influență se folosesc de legitimitatea și puterea pe care o au pentru a hărțui și pentru a minimiza experiențele studentelor”.

„Reamintim că pentru o studentă este cu atât mai greu să vorbească despre o experiență de hărțuire atunci când vine din partea unui profesor cunoscut: îi este teamă că nu va fi crezută, că va fi judecată, blamată sau izolată. Prin lipsa informațiilor și a resurselor, universitățile creează un mediu în care studentele și studenții sunt vulnerabili în fața acestei forme de violență.”, mai arată postarea.