Titularizare 2015. Perlele profesorilor: „Limbajul lui Eminescu este unul anticalofil – împotriva scrisului frumos”

Şi profesorii dau perlele lor, iar examenul de titularizare a completat folclorul cu câteva nestemate care i-au amuzat şi întristat deopotrivă pe evaluatorii cu care candidaţii doresc să împartă profesia.

Deşi pare de necrezut, mostrele următoare de exprimare sunt extrase din lucrările unor oameni care doresc să profeseze în învăţământ la disciplina limba şi literatura română. Alarmant este faptul că s-au prezentat la examen persoane care nu scriu corect româneşte, deşi au absolvit Facultatea de Litere.

Subiectul I a presupus redactarea unui eseu despre romantismul creaţiei eminesciene.

„Mihai Eminescu fregventează Junimea condusă de Titu Maiorescu” sau „La geneza poeziei 'Luceafărul' stă la bază basmul 'Fata din grădina de aur'” sunt doar două astfel de exemple.

Dacă nu ştiaţi de ce Hyperion străbate infinitatea intermundiilor pentru a ajunge la Demiurg, aflaţi că „Hiperyon merge la Demiurg pentru a căpăta sau pentru a-şi pierde (?!) condiţia de nemuritor, dar acest lucru îi este refuzat”, scrie un candidat care îşi doreşte să predea copiilor limba şi literatura română.

Un alt candidat nu a prea înţeles curentele literare, confundă realismul cu romantismul, ajungând în final să afirme „Limbajul lui Eminescu este unul anticalofil – împotriva scrisului frumos”.

Iată cum interpretează alt candidat mesajul poeziei „Sara pe deal”: „În această poezie oamenii simpli duc o viaţă liniştită, oierii merg cu oile, cu turmele lor pe câmp, pe dealuri, cu oile la păscut şi rămân acolo aproape toată vara iar femeile rămân acasă şi au grijă de gospodărie”.

Un alt absolvent al Facultăţii de Litere ignoră orice logică în exprimare, fascinat probabil de învelişul sonor al substantivului „codru”, pe care îl repetă la nesfârşit: „Tema poeziei (n.r. „Ce te legeni”) e natura şi iubirea faţă de codru. Aici poetul admiră natura, codrul mai ales primăvara şi vara atunci când codrul e înflorit, înverzit şi când păsările ciripesc, rândunelele sunt în codru şi îl admiră, aici poetul se simte bine în acest codru, unde e o linişte deplină, iar codrul parcă răsună de cântatul păsărilor care se află în acest codru”.

De asemenea, un alt candidat se ia la trântă cu descifrarea mesajului operei „Fiind băiet păduri cutreieram” şi conchide că „poetul era foarte atras de natura înconjurătoare, încă din copilărie pleca de acasă fără să le spună părinţilor”.

În opinia unui alt profesor de limba şi literatura română, „Mihai Eminescu este cel care împarte literatura română în două, înainte de Eminescu şi după el”.