Taxarea meditaţiilor: de ce susţin elevii fiscalizarea profesorilor care dau lecţii în privat

Consiliul Naţional al Elevilor a cerut ferm mai multor ministere să ia măsuri pentru ca toate meditaţiile date de profesori să fie fiscalizate, iar profesorii care nu declară veniturile să fie sancţionaţi. De cealaltă parte, părinţii şi experţii în educaţie sunt mai ponderaţi faţă de acest subiect

Poziţionare foarte dură a reprezentanţilor elevilor într-o problemă care macină de multă vreme învăţământul românesc: industria meditaţiilor. Consiliul Naţional al Elevilor, CNE, a trimis o scrisoare deschisă mai multor ministere între care la Finanţe, Educaţie, Afaceri Interne şi Justiţie, cerând imperativ luarea unor măsuri care să garanteze fiscalizarea tuturor veniturilor obţinute de profesori în urma meditaţiilor. Iar cei care sunt prinşi că nu declară să fie sancţionaţi contravenţional, se mai arată în document. Potrivit reprezentanţilor CNE, în 2019, doar 4.135 de profesori au declarat la Fisc faptul că obţin venituri de pe urma meditaţiilor. Aceştia reprezintă 2,39% din totalul profesorilor, în condiţiile în care în luna septembrie a anului 2020, un raport al Ministerului Educaţiei şi Cercetării arăta faptul că 47% din elevii de clasa a VIII-a şi 42% din elevii de clasa a XII-a merg în mod frecvent la pregătire suplimentară. 6% dintre respondenţi desfăşoară aceste activităţi zilnic, în timp ce 16% primesc meditaţii de 2-3 ori pe săptămână. 

Elevii mai spun că faţă de statistica din 2007, numărul elevilor care merg la meditaţii a crescut cu 20 de procente. 

„În ultimii ani, piaţa meditaţiilor a crescut semnificativ, până în punctul în care a ajuns să fie o adevărată industrie. Nu putem închide ochii în faţa faptelor de corupţie care se petrec în sistemul educaţional. Nedeclararea unor venituri reprezintă evaziune fiscală. Or, dacă dascălii a căror atitudine reprezintă un reper moral pentru generaţii întregi de elevi recurg la astfel de practici, înseamnă că orice speranţă de a avea un sistem educaţional performant, construit pe valori sănătoase, este sortită eşecului. Nu cred că aşa ar trebui să arate lucrurile, dacă ne dorim cu adevărat ca generaţiile viitoare să înţeleagă că noi toţi avem datoria de a respecta legea şi de a ne îndeplini îndatoririle”, susţine Rareş Voicu, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor. 

Venituri de 300 de milioane de euro pe an 

Reprezentanţii elevilor mai spun că un studiu din 2010 referitor la această industrie indica o piaţă de peste 300 de milioane de euro pe an. Or, veniturile declarate reprezintă puţin peste 35 de milioane de lei, adică circa 7 milioane de euro. 

Meditaţiile cu elevii de la clasă sunt cel mai grav lucru, admite profesorul Ştefan Vlaston, expert în educaţie. „Dar există reglementări legale care interzic profesorilor de la clasă să dea meditaţii propriilor elevi. Altminteri, îi avantajează într-un fel sau altul. Ba mai mult – şi eu ştiu sigur cazuri din acestea –, pun presiune pe elevi în clasă, le dau note mici ca să le vină la meditaţii. Şi nu face cu un elev sau doi, ci cu patru-cinci deodată şi cinci înmulţit cu 100 de lei înseamnă 500 de lei pe oră. Nu e de colea. Cea mai negativă problemă, aceasta este”, subliniază Ştefan Vaston. În acelaşi timp, acesta recunoaşte că este foarte greu să-i depistezi pe profesorii care dau meditaţii. „Nu stă securitatea să umble după ei prin oraş. Acum, de când cu meditaţiile online, cum faci? Nu există instrumente legale să supraveghezi calculatoarele profesorilor! Sunt alţii care fac meditaţii la domiciliul elevului, cu bani mai mulţi”, subliniază expertul. Pe de altă parte, salariile profesorilor sunt jenant de mici. „Un profesor de gimnaziu are un salariu net de 2.000-2.500 de lei, cel mult. Dacă ai şi gradul I sau ai indemnizaţie de merit s-ar putea să ajungi la 3.000 de lei net, dar nu mai mult”, a estimat Vlaston. 

Pe de altă parte, părinţii sunt mai rezervaţi când vine vorba de declararea veniturilor din meditaţii. Mama unei eleve din Bucureşti dezvăluie cum a ales meditatorul la matematică pentru copilul ei: „Copilul trebuie să se simtă confortabil cu acel profesor şi să înţeleagă de la el materia, să existe între ei o compatibilitate. Pentru că este atât de multă materie, iar la clasă, profesorul, oricât de bun ar fi, nu are timp să facă şi fixarea cunoştinţelor. Până să vorbim de fiscalizarea meditaţiilor, poate n-ar fi rău să se umble mai întâi la scuturarea materiilor, pentru că nu tot ce li se bagă în cap copiilor le este şi de folos”. 

Programele şcolare sunt stufoase, încărcate şi inutile unele dintre ele, subliniază şi profesorul Ştefan Vlaston. „Eu am propus ca profesorul să aibă un grad de libertate la clasă ca să se plieze pe interesele, nevoile şi talentele elevilor. De exemplu: dacă sunt profesor la o clasă din rural sau din urbanul mic şi elevii nu au neapărat o experienţă de matematică în spate. Lasă-l pe profesor să predea 50% din disciplină – varianta minimă – în  varianta medie, 75%, şi în varianta maximă – 100%. Criza apare atunci când elevul, forţat să înveţe toată materia, nu învaţă nici ce-ar trebui să înveţe. Noi avem 37% din elevi care nu iau Evaluarea Naţională! Or, nota 5 se ia dacă ştii cele patru operaţii aritmetice şi două-trei formule de arii şi volume. Ei bine, aceşti elevi în cei patru ani de gimnaziu nu învaţă nici măcar cele patru operaţii”, conchide Ştefan Vlaston. 

„Fără meditaţii, foarte greu se poate trece de această perioadă, mai ales elevii care au de susţinut în vară examene naţionale” a declarat Eugen Ilea, vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar.