Românii și-au pierdut încrederea în școală: doar 12% consideră sistemul educațional de calitate. ONG: „Educația gratuită costă 10.000 de lei pe an”

0
Publicat:

Educația românească traversează o criză de credibilitate. Potrivit raportului Ipsos Education Monitor 2025, doar 12% dintre români consideră că sistemul educațional oferă calitate, al doilea cel mai scăzut procent dintre cele 30 de țări analizate, după Peru. Lipsa de încredere în calitatea școlii este dublată de percepția tot mai clară că educația „gratuită” a devenit o povară pentru familii, potrivit datelor organizației Salvați Copiii.

Sursă foto: Shutterstock

Mai exact, George Roman, director advocacy în cadrul Salvați Copiii arată că „gratuitatea” învățământului este o iluzie: părinții ajung să cheltuiască aproape 10.000 de lei pe an pentru educația unui copil. Această realitate financiară explică parțial și rezultatele sondajului Ipsos, care arată un nivel record de nemulțumire față de școala românească.

Educația gratuită, doar pe hârtie

Deși Constituția garantează accesul gratuit la educație, realitatea din teren contrazice acest principiu. Asociația Salvați Copiii arată că părinții români suportă costuri tot mai mari pentru manuale, materiale didactice, programe after-school și meditații private. Doar meditațiile însumează, în medie, 6.234 de lei anual per copil, sumă pe care peste jumătate dintre familii o consideră inevitabilă.

„Educația de stat este teoretic gratuită, însă realitatea contrazice flagrant acest principiu constituțional”, explică George Roman, pentru Adevărul. Inechitățile sunt tot mai evidente: copiii din familii cu posibilități beneficiază de sprijin suplimentar, în timp ce cei vulnerabili rămân prizonierii unui sistem subfinanțat.

România continuă să aloce sub media europeană pentru educație: doar 3,4% din PIB, comparativ cu media UE de 4,7%. George Roman avertizează că, în urma măsurilor fiscale recente, aceste sume ar putea scădea și mai mult, punând în pericol modernizarea școlilor, formarea profesorilor și accesul egal la educație.

Stagnare și dezamăgire: 8 din 10 români cred că școala trebuie reformată

Sondajul Ipsos confirmă percepția generală de neîncredere. În România, peste jumătate dintre respondenți consideră că sistemul educațional este slab, iar doar 12% îl descriu drept de calitate. Printre principalele probleme identificate se numără programa învechită (51%), formarea insuficientă a profesorilor (38%) și abandonul școlar ridicat (34%).

La nivel global, doar o treime dintre participanți mai cred că tinerii beneficiază de o educație adaptată vremurilor. În România, 71% dintre părinți consideră că presiunea socială și bullyingul sunt principalele probleme cu care se confruntă elevii.

Dincolo de date și procente, specialiștii vorbesc despre o problemă mai adâncă: lipsa de încredere între toți cei implicați în educație.

Ce spun românii despre școală

Discuțiile de pe forumurile online reflectă aceeași neîncredere și revoltă față de sistemul de educație. Mulți utilizatori, pornind de la rezultatele studiului Ipsos, vorbesc pe Reddit despre degradarea profesiei didactice, despre lipsa de motivație și despre un sistem care încurajează formalismul, nu competența.

Unul dintre comentarii rezumă plastic realitatea: „Era și normal, uite și tu, scoate o grămadă de analfabeți funcționali și suveraniști. Foarte puțini oameni competenți mai aleg o carieră în învățământul preuniversitar, majoritatea care mai merg sunt submediocrii care vor un post călduț unde să nu muncească mult, nu tu pasiune, nu tu vocație. Eu nu înțeleg de ce se mai dau diplome la absolvirea învățământului preuniversitar, că singura diplomă care ar trebui să se dea la noi, la cum decurge, e cea de papagal vorbitor. E rău să învățăm ceva care ar putea fi util pe piața muncii: (...) Logică sau gândire critică? Nu, că mușcă: noi tocim, nu învățăm. Științe reale? Alea nu se fac la clasă pe bune, ca să te duci la meditații, că așa aduc bani mai mulți. Științe umane? Tocim comentarii în loc să discutăm. Fabrică de papagali e învățământul românesc. Eram cât pe ce să uit: educatoare care visează pionieri și șoimii patriei.”

Alt participant completează cu o observație despre condiția profesorilor: „În preuniversitar n-am auzit să se câștige extraordinar de bine nicăieri. Dar și dacă ar fi salariul mai mare, sistemul te sufocă cu hârtii, inspecții și masterate inutile. De aia profesorii zic că n-au concediu toată vara: nu pentru că muncesc, ci pentru că stau prin birocrație.”

O altă voce crede că: „La facultate nu poți să pici nici dacă vrei. Te forțează să treci, primesc bani în funcție de câți studenți au. Îți dai seama ce iese de acolo.” „Am terminat Politehnica”, adaugă cineva. „Aveam fete cu burse de merit doar pentru că erau cuminți și aveau prezență. Nici nu știu să facă o împărțire.”

Alți participanți susțin că: „Nu e de mirare. E bazat pe principiul cantitate, nu calitate, și e guvernat de mentalități păguboase. Singurul produs palpabil al acestui sistem este masa imensă de analfabeți funcțional. Cei care ajung undeva o fac prin propriile forțe sau ghidați de mentori din afara clasei.”

„Românii nu iubesc profesorii sau educația, dar sunt dezamăgiți de școală. Românii abia fac minimul să învețe, dar școala e rea. Mai știți popoare așa ipocrite? Sau e doar efectul sărăciei?”, crede altcineva.

Aurora Oprea: „Educația e ca fericirea: vine și din propriile acțiuni”

Într-un moment în care criticile la adresa sistemului educațional românesc se intensifică, consilierul vocațional Aurora Oprea atrage atenția asupra unui aspect esențial: învățământul românesc este permanent controversat, dar starea de nemulțumire constantă nu ajută la evoluție. „Nu știu cum reușește, dar învățământul românesc are calitatea întotdeauna de a fi controversat, probabil și-a atras antipatia de la Alexandru Ioan Cuza încoace”, declară ea pentru Adevărul.

Aurora Oprea crede că românii au dezvoltat un obicei de a critica și discredita orice încercare de reformă. În opinia ei, educația seamănă cu fericirea: nu este un lucru gata făcut, ci rezultatul propriilor acțiuni. „Veșnica nemulțumire și cârcota nu ajută, mai ales în momentele critice. Starea de negativitate continuă nu face decât să adâncească prăpastia dintre efortul de a face ceva și rezultatele dorite pentru societate și copiii noștri.”

Consilierul subliniază că în spatele deciziilor din educație sunt oameni care încearcă, chiar dacă unele măsuri au succes, iar altele eșuează. „Nimeni nu este perfect. Cu toții greșim, iar cei care conduc sistemul duc pe umeri o responsabilitate uriașă. Dacă ne concentrăm doar pe aspectele care nu ne convin, vom vedea mereu doar ceea ce ne propunem.”

Ea reamintește că educația are implicații directe în prosperitatea economică a fiecărei comunități și că, în lumea actuală, lupta pentru resurse nu mai este despre materii prime, ci despre oameni bine pregătiți. „O forță de muncă educată este crucială în lumea contemporană. Educația a devenit una dintre cele mai mari afaceri globale, iar sectorul privat preia tot mai mult din responsabilitatea învățării continue”, explică Aurora Oprea.

Pe lângă impactul economic, educația are și o dimensiune culturală esențială. Ea rămâne principala cale prin care valorile și tradițiile se transmit și se adaptează la realitățile moderne. „Sistemul de învățământ este o familie, iar profesorul este părintele de la catedră. Niciun părinte nu a luat doar decizii perfecte în viață, dar important este să continue să încerce”, spune consilierul vocațional.

Aurora Oprea mai atrage atenția și asupra limitelor studiilor sociologice despre educație, care tind să reflecte doar opinia celor din medii stabile și urbanizate. Ea consideră că aceste cercetări ar trebui să includă și vocile celor care fac performanță în sistemul public, dar și ale copiilor din mediul rural pentru care școala este singura șansă reală la o viață mai bună.

Pentru consilierul vocațional, cheia unei educații sănătoase este încrederea: în sine, în profesori și în instituții. „Încrederea definește respectul reciproc și interdependența dintre toți actorii implicați în educație. Ea se naște din comportamentele zilnice sincere și susține relațiile constructive dintre elevi, profesori, părinți și comunitate. Copiii trebuie să creadă că participarea la educație este valoroasă, iar părinții trebuie să investească încredere în cadrele didactice”, afirmă specialista.

Aceasta consideră că societatea, prin autorități, organizații civile și sectorul privat, are datoria să sprijine educația, pe baza încrederii în calitatea proceselor și rezultatelor deja existente. „Loc de mai bine există întotdeauna, dar evoluția nu se produce peste noapte. Doar hazardul se întâmplă peste noapte. Schimbarea reală cere adaptare, răbdare și respectarea unor reguli noi”, conchide Aurora Oprea.

Un sistem fără echitate și fără vocea elevilor

În fine, reprezentantul Salvați Copiii mai descrie și o criză de relevanță a școlii românești. Materia predată rămâne anacronică, accentul cade pe memorare, iar metodele de predare sunt rigide. Totodată, elevii nu au un cuvânt real de spus în deciziile care îi privesc. „Școala este condusă autoritar, de sus în jos, fără mecanisme autentice de consultare. Această excludere alimentează sentimentul că școala nu le aparține”, completează George Roman.

Discrepanțele rural-urban se adâncesc. România are peste 440.000 de copii între 7 și 17 ani în afara sistemului educațional, iar rezultatele PISA 2022 plasează țara pe locul 45 din 81 de state, cu una dintre cele mai mari diferențe de performanță între elevii bogați și cei săraci.

În pofida tabloului sumbru, organizația Salvați Copiii continuă să acționeze pentru a reduce abandonul școlar și inegalitățile. Programele sale: Grădinițe Estivale, Școală după Școală și A Doua Șansă au sprijinit în 2024 aproape 50.000 de copii.

De asemenea, prin campania „Să fim prieteni - Fără bullying”, peste 1.200 de educatori și consilieri au fost formați pentru a lucra cu 26.000 de copii și părinți, în scopul prevenirii violenței și excluderii în școli.

Salvați Copiii reiterează apelul către autorități pentru creșterea investițiilor în educație până la cel puțin 5% din PIB și pentru implementarea la nivel național a programelor de tip „Școală după Școală”.

„Educația nu este o cheltuială, ci o investiție strategică. Lipsa ei distruge viitorul copiilor și al economiei”, conchide George Roman.