Revolta unei profesoare dintr-un colegiu bucureştean, după întâlnirea cu „micii Dumnezei” din primării: „Oameni gomoşi doar pentru că ocupă o funcţie“

Silvia Muşatoiu, profesoară la Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai“ din Bucureşti, unul dintre cele mai mari din Capitală - situat în Sectorul 4, arată într-o postare pe Facebook că şcoala unde activează stă la mila primăriei pentru reparaţiile clădirii în care învaţă sute de elevi. Ea îi critică pe „micii Dumnezei” care „cred că funcţiile îi fac mai deştepţi decât au fost vreodată”.

”Primării incompetente, oameni gomoşi doar pentru că ocupă o funcţie, mici Dumnezei în posturile lor care se iau prea în serios (acea prostie ”gravă”, cum spunea un contemporan erudit) şi care cred că funcţiile îi fac mai deştepţi decât au fost vreodată…Ei da, oamenii aceştia decid, pentru noi toţi, cei care ne mai ocupăm încă de şcoli. L-ai contrazis, eşti agresiv şi nu gândeşti constructiv (ca el!)! I-ai răspuns la ironii, pe măsură, te-a pârât la şefi, că singur nu poate face faţă unui dialog direct (cică nu e de demnitatea funcţiei lui, eşti prea mic!)

Dacă şeful cel mare nu te-a dat afară, încă, fiindcă ştie că eşti ultima redută care poate înfrunta orice ticăloşie la care alţii pleacă umili capul, devine nervos, nerăbdător şi se răzbună pe alţii, că n-are de unde să te apuce ca să dea cu tine de pământ”, scrie Silvia Muşătoiu, director la Colegiul Gheorghe Şincai din Capitală, într-o postare cu titlul „Şcoala pe ducă”.

Profesoara aminteşte în postare de Legea Educaţiei care nu obligă primăriile în vreun fel să facă reparaţii sau să dea burse elevilor:”Crede că plata utilităţilor sau reparaţiile necesare unei şcoli sunt o favoare, sau, mai degrabă o pomană pe care mila lui, , a acceptat-o pentru tine, sărmanul de tine şimaimarelui nerecunoscătorul de tine! Normalitatea sau responsabilitatea pe care o are sunt la voia lui, dă burse dacă vrea, dacă nu, nu! Ce e în neregulă cu asta?! Aşa zice legea: ”primăriile pot să…”, nu sunt obligate să… Să zicem ”merci!” (eventual cu pălăria ridicată) că ne dă şi-atât”

Profesoara redă şi un dialog pe care cel mai probabil l-a avut cu reprezentanţii primăriei cu privire la reparaţia acoperişului.

”Ştim noi, oare, că ministerul trebuie să ne dea bani pentru unele cheltuieli şi nu ne dă? –formulează el o întrebare. Dar ştie el oare că oamenii ministerului sunt colegii lui de partid şi că sunt complicii lui în a nu ne da? Ştim noi oare cât îl costă pe el o reparaţie de acoperiş (?) care, fie vorba între noi, trebuia începută acum vreo doi ani, dar a început abia în vară, pe hârtie şi abia în toamnă a început efectiv?”

În finalul postării, Silvia Muşătoiu face referire la ce înseamnă cuvântul avarie cu privire la reparaţiile urgent care apar în şcoală, cuvânt pe care primăria nu-l înţelege.

„Dacă trebuie reparat ceva, fie ea zugrăveala (şcoala nu s-a mai zugrăvit de 5 ani) sau pardoseala, sau lămpile, sau tavanul prin care curg insectele moarte din pod, NU se poate! Pentru că toate acestea reprezintă ”modernizări” în opinia domniilor lor, iar în contractele lor nu încap decât avariile! Şi oricum trebuie să stăm la rând, că nu suntem numai noi…hehe! Dar ştiţi ceva, rândul acesta este stabilit cu un deget al cuiva şi (n-am văzut, dar am auzit) că ne-a fost arătat la televizor. O fi adevărat?”