Psiholog: „Sunt profesori care nu înţeleg că scopul educaţiei nu este obţinerea unui premiu”
0Mihai Copăceanu, unul dintre cei mai apreciaţi psihologi români, a publicat pe pagina sa de Facebook un text critic şi argumentat legat de faptul că în sistemul de educaţie din România se pune accent exacerbat pe diplome, făcând în acest sens şi o comparaţie cu sistemul de educaţie de la Oxford.
Dublu licenţiat în teologie şi psihologie la Sibiu, Mihai Copăceanu a aprofundat studiile de psihologie prin burse de cercetare la Bologna şi doi ani la Oxford. De asemenea, a absolvit un program masteral în adicţii la Institutul de Psihiatrie (Kings College London) din Londra.
Textul critic scris de Mihai Copăceanu legat de accentul exagerat pus pe diplomele date pe bandă rulantă în România a devenit rapid viral, strângând mii de aprecieri, distribuiri şi comentarii.
Iată ce spune Mihai Copăceanu: „Mi-e plin facebook-ul de diplome. La ăştia mici. Mici de tot (7,8, 10 ani). Diplome în braţe şi doamna învăţătoare alături zâmbind larg. Domne cat stres e că al meu nu a luat premiul întâi si cat stres pe doamna să dea la cat mai mulţi premii si mentiuni (”dragă e băiatu domnului x, cu să nu-i dau premiu, fac cumva, modific, etc”). Vă daţi seama că şi la acest nivel vorbim de fake, superficialitate şi chiar corupţie? Ce învaţă copilu mamii : că mama e fericită dacă eu am premiul I. Că eu trebuie să obţin premiul intai ca să o fac pe mama fericită. De fapt afirmaţia e valabilă şi la liceu şi la facultate…”
„Şi dacă mesteci gumă la o oră de mate trebuie să primeşti o diplomă”
Şi tot Mihai Copăceanu mai scrie în postarea sa virală de pe Facebook: „De fapt, în România, în şcoală şi dacă mesteci gumă la o oră de mate, dacă participi 50 de minute la o competitie de baschet sau la un amărât de concurs facut de un SRL-trebuie sa primeşti o diplomă. În fond, ce e o diplomă? Ce reprezintă ea? O bucată de hârtie pe care doamna o face la xerox (color, sper) şi completeză cu markerul sau cu pixul numele tău....atât. Medalii şi cupe iei câte vrei cu 9 lei de magazin.
Îmi amintesc că un prof de-al meu din Oxford a venit la o conferinţă în România (ca speaker) şi a plecat fără diplomă. Ştiţi de ce? Îşi împachetase deja lucrurile. Mi-a zis ”ţine-o tu Mihai că eu nu mai deschid bagajul”. Băi, pur şi simplu nu i-a păsat. M-am blocat. Nu mai zic că diploma era scrisă în româneşte :)))
Îmi amintesc că la Universitatea din Oxford în primul an nici nu se susţin examene. Niciunul. Cum aşa?! Da, dragă, chiar nu contează pentru ăia. În schimb citeşti mult la greu, rupi uşile bibliotecilor ziua şi noaptea si lucrezi, te întâlneşti des cu tutorele tău şi te învaţă cum să studiezi.
Şi la final de Uni mă jur că nu am ştiut colegii mei cu ce rezultate au absolvit. Nici ei nu m-au intrebat. Bine, la Oxford nu la Sibiu sau Bucureşti...mă înţelegi ! Noi suntem....balcanici...ăia sunt proşti...”
„Aş vrea o şcoală în care să nu existe note, premii, diplome”
Reputatul psiholog mai precizează: „Ce mesaj îi transmitem copilului cand ii solicitam rezultate şcolare, premii ? Competiţie, luptă, cifre: ” al meu e mai deştept ca al tău”, să ai note maxime la toate materiile. Dacă la desen nu ai luat 10 (pentru că da, nu ai talent frăţică, nu eşti geniu universal), profu e de vină. Cum să-ţi strice media (auzi ce expresie penibilă). Să ne motiveze diriga toate absenţele. Cum 9 la purtare. Wai, al meu e cel mai bun. Să îi mărească media. Auzi, tu ştii cine e tati? De fapt, dacă am luat premiul I sunt mai deştept ca tine, fraiere!” Şi uite aşa naştem conflicte între copiii mici care se propagă pana la maturitate...
Doamne învăţătoare/dirigintă... de fapt ce încurajaţi ? Vorba unui elev: ”Mihai, notele nu reflectă inteligenţa mea”. Aş vrea o şcoală în care să nu existe note, medii, teze, premii, cupe şi nici diplome de final de an, coroniţe. etc. Să fie competiţie dar să nu fie ierarhie stupidă. Să nu ne batem joc de colegu că nu a obţinut premiul III sau menţiune. Să ne respectăm indiferent de rezultate. Să învăţăm prietenia şi studiul în comun, nu egoismul şi individualitatea!”
Ca urmare a postării sale curajoase şi pertinente despre valoarea diplomelor în educaţie, Mihai Copăceanu a primit şi destule comentarii şi înjurături şi a scris ulterior: „Ce mi se pare trist de astă dată că printre aceştia unii erau profesori! Profesorii înşişi plini de hate, profesori care nu au înţeles mesajul postării, că scopul educaţiei nu este obţinerea unui premiu. Unul a zis ”asta ne-a mai rămas ca motivaţie, diplomele”. Păi, tocmai asta e grav domnule profesor...”
Vă mai recomandăm şi:
Redeschiderea şcolii, fricile părinţilor, bucuria copiilor!
Evaluarea naţională: 20 de recomandări pentru Matematică!