Ora de sexologie, numai la școală

„Educaţia sexuală“ nu există ca atare în şcolile româneşti; liceenii participă opţional la ore de „educaţie pentru sănătatea reproducerii“. Ar trebui înfiinţată o „şcoală a părinţilor“, sunt de acord cei mai mulţi dintre elevii de liceu, care acuză o comunicare defectuoasă cu părinţii pe această temă.

Ileana Dolinschi este „profa de sexologie" de la Colegiul Naţional „Ana Aslan", din Timişoara. „Copiii sunt curioşi, pun întrebări, sunt receptivi, ceea ce este bine", spune profesoara, potrivit căreia elevii sunt interesaţi în special de bolile venerice şi metodele de contracepţie. „Îi întreb ce cunosc ei, ce vor să afle, e mai bine decât să-i pun să scrie după dictare."

În orice caz, ora de „Educaţie pentru sănătate", cum îi spune toată lumea, nu este oră de distracţie. Profesoroara Dolinschi a observat că elevii sunt deschişi să afle lucruri noi şi să discute probleme legate de sex, pentru că acasă nu îi ascultă nimeni. „E un subiect tabu pentru multe familii", spune Ileana Dolinschi.

La rândul lor, liceenii iau în serios aceste chestiuni. „E în joc sănătatea fiecăruia. Suntem învăţaţi să recunoaştem simptomele unei boli, cum se pot trata, ce metode de contracepţie sunt", explică Marian Jel, elev la Colegiul timişorean.

Discuţii libere și în liceele din capitală

Pentru elevii de a XI-a de la Liceul „Grigore Moisil" din Capitală, ora de „Educaţie pentru sănatate" este de departe printre cele mai plăcute. Discuţiile sunt libere, iar chestiuni despre care se discuta numai pe şoptite înainte au fost acum lămurite.

„Înţelegem multe lucruri, ce înseamnă o relaţie sexuală, dar şi ce înseamnă o relaţie pur şi simplu, aflăm despre responsabilităţile pe care le presupune fiecare dintre ele", spune Alex, un puşti care stă în ultima bancă.

La şcoală poate fi chiar mai uşor să vorbeşti despre astfel de lucruri decât acasă, spun mai mulţi dintre adolescenţi, iar unul dintre ei completează: „Cum aş putea să discut cu mama despre prezervative...?". Opiniile sunt diverse: fetele cred că ele privesc mai responsabil întreaga problemă, băieţii se simt uneori lezaţi că sunt consideraţi mai superficiali.

„Foarte importantă e şi deschiderea pe care o ai acasă pentru a discuta astfel de chestiuni", spune Denisa. Sursele de informare nu mai sunt demult o problemă.

„Există internet, aproape fiecare dintre noi are calculator personal, în camera lui, părinţii nu controlează ce site-uri accesăm", spune Sorin, iar Alex îl completează în hohotul general de râs al colegilor: „Şi chiar dacă ne-ar controla, istoria accesărilor se poate şterge".La întrebarea profesoarei Delia Prisăcaru: „Ar fi nevoie de o şcoală a părinţilor?" toată lumea răspunde în cor: „Daaa".

EducaţiA sexuală, mai ales în marile oraşe

Educaţia pe teme sexuale nu mai e o problemă în marile oraşe. În rest, nimeni nu poate spune în ce măsură sunt ele ţinute. Spre deosebire de cele mai multe state ale Uniunii Europene, România nu a introdus această temă în programa obligatoriu de parcurs. „Educaţia sexuală" nici nu se numeşte aşa, ci „Educaţie pentru sănătatea reproducerii şi valorile familiei".

Cursul este opţional, se predă de cele mai multe ori de către profesorul de biologie, şi ţine doar de calitatea dascălului dacă abordează şi aspectele sociale ori psihologice ale subiectului.

În plus, după cum recunosc mulţi profesori, când începe acest curs, mulţi adolescenţi ştiu deja despre ce este vorba. Psihologul Mihaela Săhlean spune că nu se poate vorbi despre o vârstă recomandată pentru începerea acestui tip de educaţie, dar că, în general, copiii sunt pregătiţi să discute pe această temă la vârste mai mici decât debutul liceului.

Chiar şi copiii foarte mici pot avea curiozităţi pe această temă, iar „povestea cu barza rezistă din ce în ce mai puţin, pentru că un copil primeşte informaţii pe mult mai multe canale ca în urmă cu 10 sau 20 de ani, nu doar de la părinţi", explică psihologul.

Mihaela Săhlean e de părere că în faţa unei astfel de întrebări, „părintele este chiar dator să ofere o explicaţie, la nivelul vârstei cronologice pe care copilul o are."

"Părintele este dator să ofere o explicaţie la nivelul vârstei cronologice a copilului."
Mihaela Săhlean
psiholog