Masa caldă ia forma tichetelor alimentare pentru elevii defavorizaţi

Peste 1.300 de elevi din zonele defavorizate ale judeţelor Vaslui, Vâlcea, Cluj şi Dolj, care beneficiau de o masă caldă la şcoală, continuă să primească ajutor alimentar sub forma unor tichete alimentare în perioada declarării stării de urgenţă.

Trăim vremuri marcate de frică şi anxietate. Epidemia declanşată de noul coronavirus a schimbat faţa Sărbătorilor Pascale, dar chiar şi aşa nu puţini sunt cei care privesc şi în aceste condiţii către cei mai nefericiţi şi mai săraci membri ai societăţii. 

World Vision Romania – WVR – este una dintre organizaţiile care îi sprijină pe copiii din familiile defavorizate să-şi continue şcoala. „Programul Pâine şi Mâine” este susţinut atât de donatori individuali, cât şi de partenerii noştri corporate – LIDL România, finanţatorul principal al programului, PEPCO România, Oysho şi Massimo Dutti România, ALKA. Doar alături de toţi donatorii noştri, oameni şi companii care aleg să investească în viitorul următoarelor generaţii, putem aduce cu adevărat o schimbare în viaţa copiilor din mediul rural”, explică Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România. 

De acest program beneficiază peste 1.300 de copii din mediul rural, din judeţele Vaslui, Vâlcea, Cluj şi Dolj, dar cum declararea stării de urgenţă i-a trimis pe copii acasă, ei şi familiile lor s-au văzut în situaţia de a fi lipsiţi de acest minim ajutor. Mai ales că părinţii acestor copii – lucrători cu ziua – sunt siliţi să stea şi ei acasă. „Copiii veneau la şcoală şi pentru a lua o masă caldă. Ceea ce nu puteau mânca luau acasă şi împărţeau cu fraţii mai mari. Pe lângă masă, programul include şi teme făcute la şcoală sub supravegherea unui pedagog, precum şi activităţi extracurriculare. Este o intervenţie pusă în practică pentru creşterea frecvenţei şcolare şi pentru a preveni abandonul şcolar şi analfabetismul funcţional”, explică Magda Cămănaru, managerul zonal Iaşi-Vaslui al acestui program WVR. 

Intervenţie timpurie, rezultate bune 

Pentru a nu stopa ajutorul cu totul, WVR a transformat programul de masă cladă în tichete sociale cu ajutorul cărora familiile elevilor pot cumpăra alimente în timpul epidemiei de coronavirus. Practic, pentru luna aprilie, fiecare elev a primit bonuri în valoare de 180 de lei pentru aceste cumpărături. Potrivit reprezentanţilor WVR, tichetele nu pot fi utilizate pentru a cumpăra băuturi alcoolice. 

„În program sunt mai ales copii din clasele primare. Părinţii acestor copii sunt persoane care de multe ori nu au terminat nici măcar opt clase, care locuiesc în condiţii foarte precare, trei generaţii, laolaltă cu bunicii. Acest proiect ne-a arătat că dacă se intervine mai devreme în dezvoltarea copilului, respectiv la nivel primar, cresc şansele ca acel copil să facă faţă apoi ciclului gimnazial şi apoi să treacă examenul de Evaluare Naţională”, adaugă Magda Cămănaru. 

„Aş dori ca părinţii să nu-şi mai bată copiii”

De mai bine de 20 de ani de când lucrează în zona neguvernamentală, Magda Cămănaru a putut observa cum, cu puţin ajutor dat la vreme, şi copiii din mediile defavorizate au ajuns absolvenţi de facultate, dornici să întoarcă spre comunitate sprijinul primit. „Vedem nişte transformări formidabile prin grupurile de iniţiativă ale copiilor pe care le-am înfiinţat în fiecare comunitate. Vedem ce înseamnă să aduci un copil care, de obicei, stătea în ultimul rând în clasă, pentru că era cel mai sărac şi căruia nimeni nu-i acorda importanţă, să-l implici şi să-l vezi cum înfloreşte, efectiv. De la întâlnire la întâlnire. Noi am avut copii care acum sunt studenţi pe care i-am implicat în aceste activităţi şi care după aceea au reprezentat copiii din comunitatea lor şi din România la evenimente internaţionale”, mai spune reprezentanta asociaţiei. 

Ce-şi doresc copiii din comunităţile defavorizate? „Să devină medici, să reuşească să facă, într-o zi, pentru comunitate, ceea ce donatorii lor au făcut pentru ei, îşi doresc comunităţi lipsite de violenţă, şcoli fără bullying. Dar nu spun direct, ci la modul general: «Aş vrea ca părinţii să nu-şi mai bată copiii, îmi doresc şi eu o bicicletă, un laptop». Câteodată nu spun. Doar desenează.”

„Îmi amintesc că într-una dintre comunităţile în care am lucrat era un tată care a venit la o sesiune de şcoala părinţilor. De obicei, vin mamele. S-a vorbit despre drepturile copilului, despre faptul că ele trebuie respectate şi, dacă nu sunt, atunci dezvoltarea copilului este pusă în pericol. Ştiţi ce a făcut acest tătic care avea nişte condiţii foarte precare de locuit? S-a dus la primar şi l-a rugat să-l ajute. Pentru el face cărămizi din lut, iar primarul să-l ajute să ducă aceste cărămizi la un cuptor al comunităţii, să le ardă acolo pentru că vrea să mai ridice o cameră pentru copii. Şi a făcut această cameră pentru copii. Pentru tatăl respectiv a fost o revelaţie: «Măi, trebuie să fac şi eu ceva. Ce pot să fac? Asta!»”, exemplifică Magda Cămănaru efectele unor astfel de intervenţii în comunitate.