Manualul de Istorie de clasa a VI-a, o colecţie de greşeli grave

Manualul de Istorie de clasa a VI-a, tipărit de editura Ministerului Educaţiei, conţine erori factuale, abateri de la programă, deficienţe de calibrare şi selecţie a informaţiei, cât şi multiple greşeli lingvistice şi de scriere. Cel puţin acestea sunt concluziile Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, în urma analizării cărţii şcolare.

 „Responsabilitatea sau vina nu o poartă doar autorii manualului, cât întregul sistem de redactare şi tipărire a manualelor. Trebuie să avem în vedere că au fost găsite greşeli la mai multe manuale, ceea ce arată că procesul de editare exercitat de Editura Didactică şi Pedagogică (aflată în subordinea Ministerului Educaţiei – n.r.) nu este eficient.

Orice profesor, indiferent de cât de multă expertiză ar avea, va greşi inevitabil atunci când este presat de timp. Or, tocmai asta s-a întâmplat cu autorii ultimelor manuale. Sistemul sub care funcţionează editura Ministerului Educaţiei programează eşecul“, a declarat pentru „Adevărul“, Bogdan Murgescu, preşedintele instituţiei.

Cele mai grave greşeli sunt cele de tip factual. Cu alte cuvinte, copiilor le sunt sunt prezentate informaţii eronate, evidenţiază Societatea de Ştiinţe Istorice din România. De pildă, la pagina 90 se afirmă că trupele ruseşti au participat la reprimarea revoluţiei din Germania, deşi acest lucru nu s-a întâmplat. O altă eroare, care se găseşte la pagina 16, este că Sebastian del Cano a fost „secundul lui Magellan”. „După moartea lui Magellan în Filipine comanda expediţiei a fost preluată de alţi ofiţeri mai bine plasaţi în ierarhie, iar Sebastian del Cano a obţinut comanda independentă şase luni mai târziu doar pentru că nava Trinidad, care era mai mare decât Victoria, a fost avariată şi comandantul João Lopes de Carvalho a rămas în Moluce cu grupul cel mai numeros de supravieţuitori ai expediţiei lui Magellan“, arată specialiştii.

Apoi, la ilustraţia D de la pagina 42 se afirmă că gravura prezintă „Dieta de la Augsburg 1530. Adoptarea Confesiunii, baza organizării luteranismului”. Însă, în realitate, Confesiunea nu a fost adoptată de Dietă şi de împăratul Carol Quintul, care a rămas catolic, ci doar prezentată acestora de cancelarul ducelui Saxoniei, după ce fusese adoptată de mai mulţi principi şi reprezentanţi ai oraşelor. De asemenea, la pagina 44 se afirmă că „În timpul domniei reginei Elisabeta I, Anglia a cucerit noi teritorii în afara Europei, extinzându-şi astfel imperiul colonial”, deşi tentativele din anii 1580 de a întemeia colonii engleze în teritoriul actual al Statelor Unite au eşuat, colonizarea propriu-zisă începând abia în timpul lui Carol I Stuart.

Ministerul Educaţiei va face o erată pentru manualul de Istorie

De asemenea, la paginile 45 – 47, în studiul de caz dedicat Barocului, s-au trecut în mod eronat aspecte ale Clasicismului, care nu figurează în programă. „A include scriitori precum Molière sau Jean de la Fontaine în curentul baroc înseamnă a considera că simultaneitatea cronologică prevalează trăsăturilor creaţiei literare. În opinia noastră, aici o parte din responsabilitate o au autorii programei, care ar fi trebuit să includă, în mod echilibrat, şi Clasicismul, şi Barocul“, sunt de părere istoricii. Aceştia mai subliniază că la pagina 51 se afirmă, în mod greşit, că puterea sultanului „era corectată de lege”.

Abateri de la programa şcolară

Din punct de vedere al programei şcolare, istoricii afirmă că există mai multe abateri. De pildă, la subiectul despre Iluminism, lipseşte studiul de caz despre Voltaire. Situaţia se repetă la tema „Statele moderne. Revoluţie şi emancipare”, unde lipseşte studiul de caz „Formarea statelor naţionale în secolul al XIX-lea. Germania”, subiectul fiind abordat doar în câteva activităţi/exerciţii.

Totodată, experţii atrag atenţia că unele conţinuturi sunt tratate sumar, în timp ce altele abundă de informaţii. De exemplu, tema despre „Revoluţia industrială” este „deficitară în ceea ce priveşte consecinţele sociale (configurarea clasei muncitoare şi a burgheziei), istoria timpurie a căilor ferate, cunoscuta linie de călători Manchester-Liverpool nefiind menţionată, iar răspândirea revoluţiei industriale în Europa şi în lume este doar amintită“.

Pe de altă parte, teme precum „Renaşterea şi Umanismul” sau „Reforma şi Contrareforma” sunt pline cu informaţii nu întotdeauna semnificative. În manual sunt prezentaţi mai mulţi autori prin enumerări ale titlurilor lucrărilor lor, deşi prezentarea celei mai reprezentative dintre ele ar fi fost suficientă. „Astfel, în cazul lui Shakespeare sunt enumerate opt opere dramatice şi şapte personaje celebre, despre care însă nu aflăm decât numele, eventual câte un adjectiv şi că erau diverse. Totodată, despre Constituţia din 1804 aflăm doar dintr-un fragment la pagina 79, acest act legislativ negăsindu-şi locul nici în textul lecţiei, şi nici într-un tabel recapitulativ“, mai punctează profesorii de Istorie.